În cabinet, Alana, o fată de unsprezece ani, se așează la birou, își ia o foaie și creioanele colorate și se apucă să deseneze. Eu mă așez lângă ea și văd că, pe foaie, încetul cu încetul, se conturează un cub aflat în mijlocul unui peisaj idilic, plin de verdeață, cu un lac sclipitor, înconjurat de flori superb colorate și copaci plini de fructe.
Câteva exemple de scenarii inconștiente, surse ale prostiei patologice, care poate fi îndepărtată prin psihoterapie: **Lipsa de încredere în sine**, ca efect catastrofic al supra-protecției. Un copil sau un adolescent capătă încredere în el **doar** *dacă are succes în urma deciziilor și eforturilor* **exclusiv** *ale lui*. Așa stă treaba din punct de vedere psihologic și nu există excepții, din câte am văzut. Tot ce e impus de alții sau dacă este ajutat, chiar și cu cele mai bune intenții, nu contribuie la formarea încrederii în sine. Bineînțeles, ajutorul trebuie să existe la început, căci de la părinți, de pildă, învață copilul să formeze relații sau capătă deprinderea să învețe. Dar pe urmă, după ce părinții îl învață „primii pași” pe copil, aidoma primelor litere scrise de învățătoare în caiet, adulții ar fi bine să-i ofere șansa de a se descurca singuri.
Prostia patologică la copii ( partea a II-a) Read Post »
În psihanaliză, ADHD-ul este un simptom, nu o boală. Sub compulsia către activitate sau incapacitatea de concentrare se ascund motivele reale ale acestor probleme.
ADHD-ul este o fugă. Un om care face întruna câte ceva, n-are timp să gândească. Dacă s-ar opri, atunci gânduri și sentimente periculoase pentru el i-ar năvăli în minte, aidoma unui tsunami.
De pildă un copil cu ADHD, la începutul unei terapii nu se joacă la propriu. Probabil doar înșiră o mulțime de jucării pe toată mobila și pe podea, ca și cum ar face mizerie. Încetul cu încetul apar frânturi de joc, adică copilul se oprește aproape imediat cum a început să-și formeze în minte un scenariu. Mai târziu scenariile prind mai mult contur, iar la sfârșitul terapiei se contopesc unele cu altele într-o poveste coerentă.
Dezorganizarea minții sau ADHD Read Post »
Lost Lambs este numele grupului de suport afectiv din biserica unui orășel situat pe malul mării. Majoritatea întâmplărilor și personajelor din carte se învârtesc în jurul acestei biserici și a preotului (haios) din ea. Deși membrii familiei Flynn nu par să fie credincioși, ba chiar unii dintre ei se declară atei, ei îi cer sfatul preotului și se roagă înainte de masă.
Personajele principale ale romanului sunt membrii familiei Flynn, adică Bud, un fost cântăreț de rock dintr-o trupă, care acum este contabil la o companie de transport maritim, Catherine, soția lui, care își dorește să fie fotograf de artă, Abigail, fiica lor frumoasă de 17 ani, Louise cea mijlocie, care se simte ignorată și Harper, fiica deșteaptă de 12 ani, care intră mereu în bucluc tocmai pentru că e foarte inteligentă.
Lost Lambs – de Madeline Cash Read Post »
La mine în cabinet, Georgia (mama unui adolescent de 15 ani):
Georgia: Știi, când eram eu adolescentă, am fost la Noaptea devoratorilor de publicitate și am văzut un clip unde un om s-a trezit de dimineață, iar, când a ieșit pe ușă, a văzut totul pustiu, tot orașul pustiu. S-a plimbat o vreme și nu era nimeni nicăieri, totul era abandonat și trist. Apoi a văzut un ecran publicitar pe stradă, unde erau palmieri pe o plajă, iar o voce din fundal spunea „Noi, cu toții, am plecat în Caraibe cu agenția de voiaj X.” Așa m-am simțit și eu brusc, când fii-miu a împlinit 13 ani… S-a schimbat brusc, nu mai e același copil dulce, care mă urmărea prin casă, pentru a vorbi cu mine. Zici că e altul.
Adolescentul perfect Read Post »
Ecranizare a unui roman de Malin Persson Giolito, mini-serialul ne-o prezintă pe Maja, o adolescentă de 18 ani, în închisoare, așteptându-și procesul. Ea este acuzată că a împușcat și omorât câțiva colegi de clasă, în liceu, în complicitate cu iubitul ei, Sebastian.
Trecutul ne este povestit prin flashback-uri ce conțin în special evoluția relația Majei cu Sebastian. Povestea este moralizatoare, nu în sens rău, iar adolescenții au multe de învățat din acest film.
15 ani e o vârstă frumoasă, zice lumea. Nu și Pandele, băiatul care la aceeași vârstă pare un manechin dezmembrat, nu știe ce să facă cu brațele și se unduiește ca și cum abia se ține pe picioare, când merge.
Pandele se așează pe canapea și îmi aruncă o privire inocentă. Eu, în sinea mea, îmi pun mâinile în cap, pentru că știu ce urmează.
Adolescentul inofensiv Read Post »
Carmen Toader
• psiholog, psihoterapeut cu formare în psihoterapie psihanalitică
• membru al Asociației Române de Psihoterapie Psihanalitică
• membru al Uniunii Scriitorilor din România
• membru al Colegiului Psihologilor din România
• PhD. interdisciplinar ( IT, psihologie)
• experienţă clinică în lucrul cu copii, adolescenți şi adulţi
Tipuri de probleme pot fi rezolvate sau ameliorate cu ajutorul psihoterapiei psihanalitice în cazul copiilor sau adolescenţilor:
Autism sau psihoză infantilă (orice tip de tulburare de dezvoltare pervasivă)
Orice tulburare de personalitate, de comunicare, de adaptare, de deficit de atenţie şi de comportament destructiv, de conduită)
Suferinţă şi doliu
Reacţii emoţionale la traume
Tranziţii familiale – divorţ, căsătorie, mutarea locuinţei, naşterea unui alt copil
Probleme de separare sau de autonomie
Dificultăţi şcolare : la învăţare, adaptare socială, concentrare
Inhibiţii la învăţare
Hiperactivitate
Atitudini refractare
Probleme ce pot fi tratate – Copii și adolescenți Read Post »
