Mini-serial sud-coreean de 12 episoade, este un thriller plin de umor.
Hae-gang este șeful unei echipe de gangsteri care nu dau pe afară de sadism. Adică, de pildă, când recuperează bani de la oameni, ei nu-i torturează și, de cele mai multe ori nici măcar nu-i amenință, ci găsesc surse de bani, despre care amărâtul cu pricina nici măcar nu știa că există, și își recuperează datoria de acolo.
The Apartment Job (2026) Read Post »
În discuțiile mele cu părinții și copiii, am identificat doi factori principali care influențează apariția unor probleme ce duc la crearea de patologii care scad inteligența copiilor:
1. Părinți care își supra-protejează copilul și/sau sunt prea indulgenți cu el (adică nu impun limite decât în ce-i privește personal)
2. Atmosfera din majoritatea școlilor, inclusiv particulare. Mă refer la faptul că în clase, încă din ciclul primar, elevii cu performanță școlară mare, care „învață” sunt deseori persecutați și izolați social de colegii lor. Am auzit deseori porecla de „urzică,” ce li se pune frecvent copiilor care învață și iau note mari chiar și la o singură materie.
Prostia patologică la copii ( introducere) Read Post »
În psihanaliză, ADHD-ul este un simptom, nu o boală. Sub compulsia către activitate sau incapacitatea de concentrare se ascund motivele reale ale acestor probleme.
ADHD-ul este o fugă. Un om care face întruna câte ceva, n-are timp să gândească. Dacă s-ar opri, atunci gânduri și sentimente periculoase pentru el i-ar năvăli în minte, aidoma unui tsunami.
De pildă un copil cu ADHD, la începutul unei terapii nu se joacă la propriu. Probabil doar înșiră o mulțime de jucării pe toată mobila și pe podea, ca și cum ar face mizerie. Încetul cu încetul apar frânturi de joc, adică copilul se oprește aproape imediat cum a început să-și formeze în minte un scenariu. Mai târziu scenariile prind mai mult contur, iar la sfârșitul terapiei se contopesc unele cu altele într-o poveste coerentă.
Dezorganizarea minții sau ADHD Read Post »
Ecranizare BBC a romanului cu același titlu de Agatha Christie, filmul mi se pare o capodoperă. Actrița care o interpretează Miss Marple, Joan Hickson, joacă nemaipomenit de bine. Ea a fost aleasă personal de Agatha Christie pentru rolul lui Miss Marple și este pe departe cea mai bună actriță în acest rol, dintre toate filmele pe care le-am văzut până acum, făcute după romanele ce o au ca protagonistă.
Toate filmele din această serie veche sunt senzaționale, iar eu am ales *Nemesis* fiindcă aici am găsit cea mai frumoasă descriere a celebrei și formidabilei băbuțe din satul St. Mary Mead.
(Miss Marple) Nemesis (1987) Read Post »
Angela Marsons este una dintre autoarele mele favorite. Nu-i de mirare, căci am citit până acum 17 romane scrise de ea. Ea concepe intrigi originale, are un stil succint și deloc repetitiv, iar cărțile scrise de ea conțin mai multe mistere.
În *Deadly Fate* există trei linii narative. Sandra, o ghicitoare care susține că poate vorbi cu morții, este ucisă în curtea unei biserici. Cu o seară înainte de crimă, ea fusese invitată să le prezică viitorul și să le spună ce mai fac strămoșii lor, de mai multe femei dintr-un grup de yoga. Printre ele se număra și Rose, al cărei fiu, Brad, fusese răpit cu zece ani în urmă. Aceasta este al doilea caz investigat de echipa lui Kim Stone și a doua linie narativă. Sub un pod este găsit mort un bărbat fără adăpost, iar Kim decide că tot echipa ei va încerca să-l identifice și să-i găsească familia.
Deadly Fate – de Angela Marsons Read Post »
Prostia patologică mai poate fi și consecința unei lipse de simbolizare și mentalizare în gândire. Gândirea prin excelență concretă poate fi interpretată cu ușurință ca fiind prostie.
Ce înseamnă gândire concretă?
Înseamnă incapacitatea cuiva de a interpreta de pildă metafore, intenții ale celorlalți și în general concepte care pun creierul să proceseze încă o dată informația primită. De asemenea, un om cu gândire concretă nu recunoaște existența altor minți în afară de a lui.
Gândire concretă vs mentalizare sau simbolizare Read Post »
Cu toții am auzit tot felul de comentarii gen *x* (adică o categorie de oameni) *sunt proști.* Sau fie o declarație clară *Sunt cel mai deștept/cea mai deșteaptă dintre toți.* Fie indirectă, adică *Eu știu ce-i mai bine* și aici urmează ceva de genul *pentru tine* sau *despre* (introduceți voi ce vreți).
De pildă cineva care are certitudinea că – să zicem – turmericul, într-o cantitate suficientă, te vindecă de orice boală, inclusiv cancer, malarie, sau auto-imune, crede că el (poate să fie și ea, dar o să folosesc masculinul pentru simplitate) este o persoană informată, că ție îți lipsesc informațiile necesare și că, chiar dacă tu nu le găsești după o săptămână de căutat în biblioteci reale sau virtuale, el tot are dreptate și e mai deștept decât tine. Adică, după cum zice fostul meu formator *Nu poți să convingi pe nimeni că e prost.*
Prostia patologică (introducere) Read Post »
Lost Lambs este numele grupului de suport afectiv din biserica unui orășel situat pe malul mării. Majoritatea întâmplărilor și personajelor din carte se învârtesc în jurul acestei biserici și a preotului (haios) din ea. Deși membrii familiei Flynn nu par să fie credincioși, ba chiar unii dintre ei se declară atei, ei îi cer sfatul preotului și se roagă înainte de masă.
Personajele principale ale romanului sunt membrii familiei Flynn, adică Bud, un fost cântăreț de rock dintr-o trupă, care acum este contabil la o companie de transport maritim, Catherine, soția lui, care își dorește să fie fotograf de artă, Abigail, fiica lor frumoasă de 17 ani, Louise cea mijlocie, care se simte ignorată și Harper, fiica deșteaptă de 12 ani, care intră mereu în bucluc tocmai pentru că e foarte inteligentă.
Lost Lambs – de Madeline Cash Read Post »
Pur și simplu n-am putut lăsa cartea din mână și am sfârșit prin a mă culca la 2 noaptea ca s-o termin. Romanul mi s-a părut nemaipomenit de bun și intră în primele trei locuri între cărțile pe care le-am citit anul ăsta. Demult n-am mai fost atât de hipnotizată de o carte.
Black Orchid este un vas luxos de croazieră. În 2018, adică cu șapte ani înainte de prezentul cărții, vasul, în prima croazieră de inaugurare, se lovește de un coral subacvatic lângă insula Santorini și se scufundă. În 2025 se filmează un documentar despre acest incident, iar descrierea scenelor din el formează mici capitole, aidoma unor intermezzo-uri, presărate în roman. Acțiunea propriu-zisă se petrece în 2018, în ultima săptămână înainte ca vasul să se scufunde.
The Black Orchid – de Loreth Anne White Read Post »
Este un thriller police procedural sud-coreean. Are 16 episoade care formează un mini-serial. Adică este foarte, foarte lung, căci fiecare episod are 70 de minute.
Mi s-a părut nemaipomenit de bun. Cei doi actori din rolurile principale, Shin Ha-kyun și Yeo Jin-goo, au o chimie excepțională și joacă extraordinar de bine. Ha-kyun a primit câteva premii pentru acest rol, adică de polițist (Dong-sik) care, împreună cu partenerul său (Joo-won) tânăr, dar talentat, anchetează mai multe crime.
Beyond Evil (2021) Read Post »
