Mini-serial de cinci episoade, *The Party* este în mare povestea a doi colegi de facultate. Unul bogat, altul sărac. Ambii bisexuali. Martin și Ben.
Ben dă o uriașă petrecere de ziua lui de naștere. În fața celor câteva sute de invitați, el anunță că-și va depune candidatura pentru prim-ministru. E deja politician (din partidul conservator), dar, asemenea celor mai mulți dintre ei, nu-i ajunge nici pe-o măsea.
Anabela șade pleoștită pe canapea și își trece buricul arătătorului pe toată lungimea degetului mare.
⎼ Știi, e auto-agresiv că ești atrasă doar de afemeiați, zic eu pe o voce moale. Îmi stârnește o neputință plină de o compasiune cu care m-am obișnuit, căci ne cunoaștem de câțiva ani.
Anabela recidivează Read Post »
*Graveyard* este un serial de filme turcesc cu Birce Akalay în rolul principal. Birce este frumoasă și interpretează nemaipomenit de bine rolul lui Önem, șefa unei echipe de polițiști, care investighează cazuri de crime legate de femei. Am impresia că subiectul este controversat în Turcia, o țară aflată fix la limita dintre Orient și Occident.
Graveyard – The Woman in the Lake (2022) Read Post »
⎼ Nu înțelegi, doar de afemeiați din ăștia mă simt atrasă! țipă Anabela de pe canapea, aplecându-se spre mine. Asta-i revelația pe care am avut-o ieri, când mă spălam pe cap. Mi-am dat seama că cu toți a fost la fel, iar eu am reacționat la fel.
⎼ Și totuși pari supărată, zic eu.
⎼ Păi, cum să nu fiu? Ce pot să fac? Ceilalți mă plictisesc și nu-mi plac. Deloc!
La mine în cabinet, *Anabela* (31 de ani):
S-a întâmplat lucrul de care îmi era cel mai frică: și Bubu se pare că e afemeiat. Salma – după cum știi e cea mai bună prietenă a mea – l-a văzut sâmbătă seara într-un bar cu alta. Erau bot în bot și păreau că se simt super bine. Mie Bubu mi-a zis că trebuie să muncească și sâmbătă, iar eu m-am gândit *Săracul de el,*
De ce alegem cei mai nepotriviți bărbați pentru noi (Afemeiații) Read Post »
*The Dinner Club* mi-a plăcut surprinzător de mult. L-am văzut pe tot deodată acum câteva zile (da, am stat până la 2 noaptea ca să văd cum se termină) și m-am trezit că mă gândesc la el din când în când, dorindu-mi să mai găsesc pe Netflix ceva similar.
Este un mini-serial olandez, ecranizare a unui roman de Saskia Noort, cu șapte episoade. Patru cupluri locuiesc în patru case luxoase, într-o localitate rurală. Ei formează Clubul de gastronomie și se întâlnesc aproape în fiecare zi ca să mănânce împreună și să se distreze la cină. Pare că o țin doar în chefuri și sunt cu toții foarte fericiți.
The Dinner Club (2026) Read Post »
Prostia patologică mai poate fi și consecința unei lipse de simbolizare și mentalizare în gândire. Gândirea prin excelență concretă poate fi interpretată cu ușurință ca fiind prostie.
Ce înseamnă gândire concretă?
Înseamnă incapacitatea cuiva de a interpreta de pildă metafore, intenții ale celorlalți și în general concepte care pun creierul să proceseze încă o dată informația primită. De asemenea, un om cu gândire concretă nu recunoaște existența altor minți în afară de a lui.
Gândire concretă vs mentalizare sau simbolizare Read Post »
Cu toții am auzit tot felul de comentarii gen *x* (adică o categorie de oameni) *sunt proști.* Sau fie o declarație clară *Sunt cel mai deștept/cea mai deșteaptă dintre toți.* Fie indirectă, adică *Eu știu ce-i mai bine* și aici urmează ceva de genul *pentru tine* sau *despre* (introduceți voi ce vreți).
De pildă cineva care are certitudinea că – să zicem – turmericul, într-o cantitate suficientă, te vindecă de orice boală, inclusiv cancer, malarie, sau auto-imune, crede că el (poate să fie și ea, dar o să folosesc masculinul pentru simplitate) este o persoană informată, că ție îți lipsesc informațiile necesare și că, chiar dacă tu nu le găsești după o săptămână de căutat în biblioteci reale sau virtuale, el tot are dreptate și e mai deștept decât tine. Adică, după cum zice fostul meu formator *Nu poți să convingi pe nimeni că e prost.*
Prostia patologică (introducere) Read Post »
― Lucrul bun e că n-am făcut nici un atac de panică. Lucrul rău e că totuși am fost foarte anxios înainte să se întoarcă Alba acasă. Mi-am bătut capul ore întregi ce să fac și ce să-i spun când intră pe ușă. Până la urmă, am decis să pregătesc o seară romantică. Îi place foarte mult să mâncăm și să vorbim… și nu numai, sub lumina lumânărilor. Așa că am aflat cam pe la ce oră vine acasă, am comandat niște rizotto cu ciuperci, mâncarea ei preferată, am pus o șampanie în frapiera plină cu gheață, am stins toate luminile și am aprins peste tot lumânări. Am pus o pătură pe spătarul canapelei – cam ciudat fiindcă e vară și foarte cald – ca să acopere petele și mi-am făcut curaj.
Cum e să fii însurat cu Albă-ca-zăpada ( partea a III-a) Read Post »
Deschid gura să spun ceva, însă Florian mă întrerupe.
― N-am terminat. Spuneam că m-am dus în bucătărie să-mi iau ceva de mâncare. Am deschis frigiderul și am studiat ce era înăuntru. Tocmai mă bătea gândul să-mi fac o salată de roșii cu brânză – că la așa ceva mă pricep și eu – când mi-am adus aminte de planul pe care mi l-am făcut pentru weekend, adică să fac ceva nou. Și m-a trăsnit ideea să-mi fac o omletă. Desigur, între timp frigiderul a început să bipăie ca descreieratu’, așa că io iar am intrat în panică. Am scos niște ouă, câteva ciuperci și felii de bacon și am închis repede frigiderul ca să nu mă mai bată la cap. Le-am pus tacticos pe blatul de lucru și m-am concentrat să-mi dau seama ce-mi trebuie ca să fac omleta. Eram atât de bucuros! În sfârșit fac ceva nou, îmi gătesc ceva și nu mai sunt ca un copilaș neajutorat când pleacă Alba de acasă. Pe bune!
Cum e să fii însurat cu Albă-ca-zăpada ( partea a II-a) Read Post »
