parte din Inconștientul și fantasmele inconștiente
Voi da exemplul Anabelei (de aici ).
Anabela este atrasă doar de afemeiați. Adică de bărbați care nu sunt în stare să fie monogami, sunt atrași și se pot îndrăgosti de peste 90% dintre femeile pe care le văd sau le cunosc. Iar la un anumit moment din relație, ei schimbă drastic macazul și încep să-și umilească partenera. De regulă abuzul lor e psihic, nu fizic.
În același timp, Anabela este foarte geloasă. Aparent un afemeiat este ultimul bărbat din lume cu care ar putea să aibă o relație bună. Și totuși doar de afemeiați se simte atrasă.
Voi vorbi doar despre o variantă de fantasmă inconștientă care îi leagă pe cei doi și care o face pe Anabela să intre în relații sentimentale doar cu afemeiați. Oamenii sunt foarte diferiți, așa încât și fantasmele lor inconștiente, ba chiar și lumile lor interioare sunt foarte diferite.
Noi, cu toții, învățăm cum să intrăm în relații și cum să le gestionăm încă de când ne naștem și doar cu ajutorul părinților. Să presupunem că Anabela a fost crescută de doi părinți, care aveau o relație stabilă și bună unul cu celălalt. Să mai presupunem și că amândoi părinții o iubeau. Și Anabela îi iubea pe ei, dar, pentru că este heterosexuală, la un moment dat în copilăria ei s-a trezit că-l iubește mai mult pe taică-su. Ori tatăl ei deja avea o relație sentimentală cu mama Anabelei și soția lui. Atunci fetița Anabela n-a avut de ales și a fost nevoită să accepte o relație cu un bărbat care o iubește (și) pe alta.
Fiecare zi ajunge să fie o dramă pentru fetița Anabela. Căci toate micro-interacțiunile cotidiene din familie probabil stârnesc în fetiță emoții și sentimente puternice. De pildă, într-o sâmbătă dimineață, tatăl anunță că vrea să meargă în piață și apoi la o expoziție de mașini. Fetița pe de o parte vrea ca și mama să vină cu ei, însă, pe de altă parte vrea să fie doar cu tatăl. Să zicem că pleacă de acasă doar cu tatăl ei și se bucură foarte mult. Problema este că această bucurie este scump plătită, căci vinovăția (față de mamă), mai mult sau mai puțin conștientă, cu certitudine o însoțește. Fiecare clipă petrecută singură cu tatăl, fiecare bucurie împărtășită, orice râset și complicitate afectivă pot fi resimțite ca niște cuțite, înjunghiind-o cu vinovăție pe fetiță.
Într-o oarecare măsură, situația de a pleca singură cu tatăl de acasă se repetă mereu în viața ei de adult.
Anabela este singură cu un bărbat care se gândește mereu și la alte femei, ca taică-su, și care până la urmă, în locul mamei care lipsește, o pedepsește pentru plăcerea de a fi cu el abuzând-o, ca și cum acel cuțit devine real în mâna lui.
Aceasta este și fantasma ei inconștientă, adică Dacă sunt singură și bucuroasă/fericită cu un bărbat, atunci merit și trebuie să fiu pedepsită.
Un bărbat obișnuit non-afemeiat nu ar pedepsi-o, iar Anabela are nevoie să-și transpună în realitate și pedeapsa nu doar fantasma de a-l răpi/fura pe tată de lângă mamă.
Hai să vedem o variantă de fantasmă inconștientă a bărbatului afemeiat pe nume Bubu.
Să presupunem că și el, la rândul lui, își iubește părinții. Și el, asemenea Anabelei, își dorește foarte mult să rămână singur cu mama lui. Însă, spre deosebire de Anabela, Bubu își trimite vinovăția față de tată departe; simte nevoia s-o expulzeze pur și simplu din inconștient. Vinovăția devine a mamei sale. Ea este cea care greșește și își face soțul să sufere. Ea este vinovata și trebuie să fie pedepsită. Iar el nu face decât să se execute. Practic o pedepsește pentru dorința lui de a fi cu ea.
E limpede cât de bine se potrivesc cei doi, adică Anabela și Bubu. Amândoi vor inițial să fie împreună și să se bucure de relația lor. Apoi vinovăția inconștientă a amândurora ajunge toată în Anabela, iar ea este pedepsită.
Nici unul dintre cei doi nu va face mulți purici lângă o persoană care nu acceptă rolul impus. Bubu nu va accepta o relație cu o femeie care nu acceptă rolul de victimă, iar Anabela nu va accepta o relație cu un bărbat care nu simte nevoia s-o pedepsească pentru dorința ei de a fi cu el.
