ADHD

În psihanaliză, ADHD-ul este un simptom, nu o boală. Sub compulsia către activitate sau incapacitatea de concentrare se ascund motivele reale ale acestor probleme.
ADHD-ul este o fugă. Un om care face întruna câte ceva, n-are timp să gândească. Dacă s-ar opri, atunci gânduri și sentimente periculoase pentru el i-ar năvăli în minte, aidoma unui tsunami.

De pildă un copil cu ADHD, la începutul unei terapii nu se joacă la propriu. Probabil doar înșiră o mulțime de jucării pe toată mobila și pe podea, ca și cum ar face mizerie. Încetul cu încetul apar frânturi de joc, adică copilul se oprește aproape imediat cum a început să-și formeze în minte un scenariu. Mai târziu scenariile prind mai mult contur, iar la sfârșitul terapiei se contopesc unele cu altele într-o poveste coerentă.