Întrebare: **De câți miniștri e nevoie ca să schimbe un bec?**
Răspuns: De nici unul. Prim-ministrul dă o ordonanță de urgență cum că întunericul este starea normală.
Algoritmul pentru alegerea prim-ministrului:
Cum să alegi un prim-ministru Read Post »
Sună ciudat, nu? Mai ales dacă ne gândim la toate scandalurile legate de plagiat, din ultimii ani. Însă, desigur nu la asta se referă Dali. Ci la faptul că, deși unii dintre oameni se nasc cu talent sau o înclinație către vreun domeniu de cunoaștere sau de creație, refuzul de a adopta modele, incapacitatea de a învăța din greșeli (inclusiv ale altora) și narcisismul intelectual, îi împiedică să și le pună în valoare. Ce înseamnă **narcisismul**
„Cine nu vrea să imite pe nimeni, nu va crea niciodată nimic.” (Salvador Dalí) Read Post »
Câteva exemple de scenarii inconștiente, surse ale prostiei patologice, care poate fi îndepărtată prin psihoterapie: **Lipsa de încredere în sine**, ca efect catastrofic al supra-protecției. Un copil sau un adolescent capătă încredere în el **doar** *dacă are succes în urma deciziilor și eforturilor* **exclusiv** *ale lui*. Așa stă treaba din punct de vedere psihologic și nu există excepții, din câte am văzut. Tot ce e impus de alții sau dacă este ajutat, chiar și cu cele mai bune intenții, nu contribuie la formarea încrederii în sine. Bineînțeles, ajutorul trebuie să existe la început, căci de la părinți, de pildă, învață copilul să formeze relații sau capătă deprinderea să învețe. Dar pe urmă, după ce părinții îl învață „primii pași” pe copil, aidoma primelor litere scrise de învățătoare în caiet, adulții ar fi bine să-i ofere șansa de a se descurca singuri.
Prostia patologică la copii ( partea a II-a) Read Post »
În discuțiile mele cu părinții și copiii, am identificat doi factori principali care influențează apariția unor probleme ce duc la crearea de patologii care scad inteligența copiilor:
1. Părinți care își supra-protejează copilul și/sau sunt prea indulgenți cu el (adică nu impun limite decât în ce-i privește personal)
2. Atmosfera din majoritatea școlilor, inclusiv particulare. Mă refer la faptul că în clase, încă din ciclul primar, elevii cu performanță școlară mare, care „învață” sunt deseori persecutați și izolați social de colegii lor. Am auzit deseori porecla de „urzică,” ce li se pune frecvent copiilor care învață și iau note mari chiar și la o singură materie.
Prostia patologică la copii ( introducere) Read Post »
În psihanaliză, ADHD-ul este un simptom, nu o boală. Sub compulsia către activitate sau incapacitatea de concentrare se ascund motivele reale ale acestor probleme.
ADHD-ul este o fugă. Un om care face întruna câte ceva, n-are timp să gândească. Dacă s-ar opri, atunci gânduri și sentimente periculoase pentru el i-ar năvăli în minte, aidoma unui tsunami.
De pildă un copil cu ADHD, la începutul unei terapii nu se joacă la propriu. Probabil doar înșiră o mulțime de jucării pe toată mobila și pe podea, ca și cum ar face mizerie. Încetul cu încetul apar frânturi de joc, adică copilul se oprește aproape imediat cum a început să-și formeze în minte un scenariu. Mai târziu scenariile prind mai mult contur, iar la sfârșitul terapiei se contopesc unele cu altele într-o poveste coerentă.
Dezorganizarea minții sau ADHD Read Post »
Prostia patologică mai poate fi și consecința unei lipse de simbolizare și mentalizare în gândire. Gândirea prin excelență concretă poate fi interpretată cu ușurință ca fiind prostie.
Ce înseamnă gândire concretă?
Înseamnă incapacitatea cuiva de a interpreta de pildă metafore, intenții ale celorlalți și în general concepte care pun creierul să proceseze încă o dată informația primită. De asemenea, un om cu gândire concretă nu recunoaște existența altor minți în afară de a lui.
Gândire concretă vs mentalizare sau simbolizare Read Post »
Cu toții am auzit tot felul de comentarii gen *x* (adică o categorie de oameni) *sunt proști.* Sau fie o declarație clară *Sunt cel mai deștept/cea mai deșteaptă dintre toți.* Fie indirectă, adică *Eu știu ce-i mai bine* și aici urmează ceva de genul *pentru tine* sau *despre* (introduceți voi ce vreți).
De pildă cineva care are certitudinea că – să zicem – turmericul, într-o cantitate suficientă, te vindecă de orice boală, inclusiv cancer, malarie, sau auto-imune, crede că el (poate să fie și ea, dar o să folosesc masculinul pentru simplitate) este o persoană informată, că ție îți lipsesc informațiile necesare și că, chiar dacă tu nu le găsești după o săptămână de căutat în biblioteci reale sau virtuale, el tot are dreptate și e mai deștept decât tine. Adică, după cum zice fostul meu formator *Nu poți să convingi pe nimeni că e prost.*
Prostia patologică (introducere) Read Post »
În fiecare minut când ești treaz, gândește-te cum să-ți îmbunătățești mediul în care trăiești și cum să-i ajuți pe cei din jur, făcându-le viața cât mai confortabilă, adică, pe scurt, **Apucă-te de un șantier**. Nu rata nici o oportunitate să găurești pereți, să tai betoane, să tragi cu ciocanul în tot ce te țin curelele sau să sapi șanțuri în podea cu flexul. În acest fel, îi ajuți pe toți cei din jurul tău să o ducă mai bine, căci construcția sau renovarea pe care tu o faci, îi va bucura și după ce se termină, căci vor avea onoarea de a locui în preajma măreției spațiului pe care tu îl vei ocupa, adică chiar le îmbunătățești nemărginit mediul în care trăiesc. Mai mult, în acest fel reușești să-ți păstrezi calmul și să vorbești civilizat când vecinii tăi neînțelegători se apucă să urle la tine. Tu rămâi o persoană civilizată, nu urli deloc la ei și încerci să-i convingi cu ajutorul celor mai rezonabile argumente cât de bine o vor duce lângă tine și spațiul pe care îl ocupi.
Cum să fii o persoană civilizată Read Post »
Cenzura este foarte periculoasă pentru că depinde exclusiv de cine o impune. Pentru că interzice dezbaterea, gândirea critică și oferă o singură soluție rigidă, care se poate transforma ușor și rapid într-un adevărat monstru. Nu contează de ce parte e și dacă ideile pe care le cenzurează sunt periculoase sau discutabile etic și moral. A pune pumnul în gură unei părți a societății înseamnă de fapt să amorsezi o bombă care, până la urmă tot va exploda. Până când nu vom fi forțați să ne implantăm în creier niște cipuri controlate de guvern și vreo formă de poliție globală a gândirii, nimeni nu poate interzice oamenilor să gândească ce vor.
Cufărul ( partea a II-a) Read Post »
Am luat hotărârea să scriu o serie de texte care se referă la gândire. Sunt mai mult decât speriată, de-a dreptul îngrozită, de traiectoria pe care a luat-o opinia publică în țările occidentale. Oamenii devin din ce în ce mai polarizați în gândire și se vâră de bunăvoie în diverse cufere. Iar acest lucru este foarte periculos. Creează extreme și o imensă ură ce-mi amintește de vechea ură de clasă.
Există doi factori principali care au creat tendința ca oamenii să intre în cufere.
Cufărul ( partea I ) Read Post »
