Shetland îl are ca protagonist pe detectivul inspector (DI) Jimmy Perez, dintr-o secție mică de poliție de pe o insulă din Scoția. Este interpretat de Douglas Henshall care joacă splendid și căruia rolul i se potrivește de minune. Căci Jimmy Perez este un bărbat calm și cumsecade, plăcut de aproape toți locuitorii acelor mici insule, care își varsă problemele în urechea detectivului.
Ilona Andrews este pseudonimul unui cuplu care locuiește în Texas. Ei au creat mai multe serii de romane de urban fantasy dintre care cea mai cunoscută este Kate Daniels.
Inkeeper Chronicles are la bază o idee care mie mi se pare foarte originală. În universul populat de foarte multe rase, există anumite hanuri care cresc, aidoma unei plante, din semințe speciale. Sămânța unui han este deținută exclusiv de către o ființă umană care, de fapt, se asociază cu hanul și, împreună, devin la cerere gazdele interdimensionale ale oricărui locuitor din univers. Hanul reprezintă un spațiu neutru, unde orice conflicte armate sau lupte de orice fel sunt strict interzise. Are puteri magice pe care i le transmite și hangiilor săi. Hanul se poate modifica fizic în funcție de nevoile speciilor pe care le găzduiesc.
Sweep of the Blade – de Ilona Andrews Read Post »
Toate cele trei filme ( din 1978, 2004 și 2022) au la bază romanul Moarte pe Nil al Agathei Christie, unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite whodunnit-uri publicate vreodată.
Hercule Poirot, detectivul belgian haios, puțintel obsesiv compulsiv și cu nenumărate little grey cells (micile celule cenușii) este personajul principal.
Colonelul Race este asociatul său în această croazieră pe Nil și îl înlocuiește pe naivul Hastings.
Jacqueline este logodnica inițială a lui Simon Doyle, care o părăsește pentru a se căsători cu bogătașa americană, prietena Jacquelinei, Linnet. Ea îi urmărește pe cei doi porumbei în luna de miere, străduindu-se din răsputeri să-i agaseze cât mai mult.
Chris Brookmyre este un scriitor scoțian. Primul roman al lui a fost publicat în 1996, cu titlul Quite Ugly One Morning, și a câștigat o mulțime de premii.
Jack Parlabane este un jurnalist de investigații care intră mereu în bucluc. Romanul Quite Ugly One Evening începe cu el într-o cafenea, unde se întâlnește cu o vedetă influencer, căreia îi propune să fie principala protagonistă într-o campanie menită să-i împace pe extremiștii de dreapta cu cei de stânga. Pentru ea acest lucru înseamnă să recunoască public că toate opiniile ei de dreapta au fost minciuni, scopul real al lui Parlabane. Din nefericire, ea înregistrează pe ascuns conversația cu Jack, apoi îl reclamă la șeful lui, iar postul său în presă devine foarte șubred.
Quite Ugly One Evening – de Chris Brookmyre Read Post »
Mini-serialul danez este făcut după un caz real din Danemarca. Sunt două actrițe în rolurile principale, iar amândouă au jucat foarte bine.
Pernille și Christina sunt asistente medicale în departamentul de urgențe dintr-un spital. Spre deosebire de Christina, care lucrează acolo de mai mulți ani și, deci, are niscaiva experiență, Pernille este abia ieșită de pe băncile școlii profesionale. Cele două se împrietenesc din prima zi, căci Christina este carismatică și sociabilă.
În fiecare minut când ești treaz, gândește-te cum să-ți îmbunătățești mediul în care trăiești și cum să-i ajuți pe cei din jur, făcându-le viața cât mai confortabilă, adică, pe scurt, **Apucă-te de un șantier**. Nu rata nici o oportunitate să găurești pereți, să tai betoane, să tragi cu ciocanul în tot ce te țin curelele sau să sapi șanțuri în podea cu flexul. În acest fel, îi ajuți pe toți cei din jurul tău să o ducă mai bine, căci construcția sau renovarea pe care tu o faci, îi va bucura și după ce se termină, căci vor avea onoarea de a locui în preajma măreției spațiului pe care tu îl vei ocupa, adică chiar le îmbunătățești nemărginit mediul în care trăiesc. Mai mult, în acest fel reușești să-ți păstrezi calmul și să vorbești civilizat când vecinii tăi neînțelegători se apucă să urle la tine. Tu rămâi o persoană civilizată, nu urli deloc la ei și încerci să-i convingi cu ajutorul celor mai rezonabile argumente cât de bine o vor duce lângă tine și spațiul pe care îl ocupi.
Cum să fii o persoană civilizată Read Post »
― Lucrul bun e că n-am făcut nici un atac de panică. Lucrul rău e că totuși am fost foarte anxios înainte să se întoarcă Alba acasă. Mi-am bătut capul ore întregi ce să fac și ce să-i spun când intră pe ușă. Până la urmă, am decis să pregătesc o seară romantică. Îi place foarte mult să mâncăm și să vorbim… și nu numai, sub lumina lumânărilor. Așa că am aflat cam pe la ce oră vine acasă, am comandat niște rizotto cu ciuperci, mâncarea ei preferată, am pus o șampanie în frapiera plină cu gheață, am stins toate luminile și am aprins peste tot lumânări. Am pus o pătură pe spătarul canapelei – cam ciudat fiindcă e vară și foarte cald – ca să acopere petele și mi-am făcut curaj.
Cum e să fii însurat cu Albă-ca-zăpada ( partea a III-a) Read Post »
L.J. Ross publică în fiecare vară câte un roman de vacanță. Adică ușor de citit, a cărui acțiune se petrece de obicei undeva pe malul mării, destul de scurt (The Lizard are puțin peste 200 de pagini) și deloc deprimant.
Bryher este o tânără care a muncit foarte mult să devină un chef faimos, iar restaurantele unde lucrează au, de regulă, chiar stele Michelin.
Ea ține un curs pentru bucătari în Londra, unde îl cunoaște pe David, un bărbat blond și bronzat. El o invită la cină și apoi aparent se îndrăgostesc unul de celălalt.
The Lizard – de L.J. Ross Read Post »
Oamenii vin la terapie psihanalitică pentru a se schimba. Iar schimbarea trebuie să aibă loc pe interior. Sună simplu: îți dai seama că îți faci rău într-un anumit fel (de pildă nu poți să duci o relație), pe urmă încerci să ajungi la sursa scenariului care te obligă, fără să-ți dai seama, să te ataci singur. Schimbarea vine din modificarea scenariului interior.
Deseori totul iese la suprafață în relația dintre terapeut și client. Din câte știu, psihanaliza este singura formă de terapie care analizează ce se petrece în relația din cabinet. Scenariul intern dăunător este demontat pentru că clientul are parte de o altă reacție a terapeutului decât cea cu care este obișnuit și poate vorbi despre asta.
Deschid gura să spun ceva, însă Florian mă întrerupe.
― N-am terminat. Spuneam că m-am dus în bucătărie să-mi iau ceva de mâncare. Am deschis frigiderul și am studiat ce era înăuntru. Tocmai mă bătea gândul să-mi fac o salată de roșii cu brânză – că la așa ceva mă pricep și eu – când mi-am adus aminte de planul pe care mi l-am făcut pentru weekend, adică să fac ceva nou. Și m-a trăsnit ideea să-mi fac o omletă. Desigur, între timp frigiderul a început să bipăie ca descreieratu’, așa că io iar am intrat în panică. Am scos niște ouă, câteva ciuperci și felii de bacon și am închis repede frigiderul ca să nu mă mai bată la cap. Le-am pus tacticos pe blatul de lucru și m-am concentrat să-mi dau seama ce-mi trebuie ca să fac omleta. Eram atât de bucuros! În sfârșit fac ceva nou, îmi gătesc ceva și nu mai sunt ca un copilaș neajutorat când pleacă Alba de acasă. Pe bune!
Cum e să fii însurat cu Albă-ca-zăpada ( partea a II-a) Read Post »
