Inconștientul se întrezărește întotdeauna prin vise. Visele sunt calea regală către inconștient, a zis Freud. În teoria modernă psihanalitică, în vise nu numai că apar frânturi de inconștient, mascate de regulă prin simboluri, ci semnalizează și modul în care se sedimentează experiențele de peste zi în inconștient. Adică cum îl modifică, dacă cel care visează le permite s-o facă.
În terapiile psihanalitice sau psihanaliză, interpretarea viselor se face întotdeauna în doi, în funcție de ce asocieri are clientul cu visul sau elementele din el.
Exemplu:
Visul unui adult: O casă care, în timpul unui cutremur, se dărâmă în jurul celui care visează. Pereții se crapă, apoi încep să se prăbușească. Acoperișul se sfărâmă și el, încep să cadă bucăți care distrug mobila veche și podeaua. Clientul stă chircit sub o masă, este îngrozit. La un moment dat fuge spre ușă. E o ușă mică și are îndoieli că poate să iasă întreg prin ea afară. În ușă își face apariția o mână care-i face semn să vină spre ea și e clar că vrea să-l ajute să iasă din casa periculoasă. Însă clientul se simte și mai îngrozit. Groaza lui atinge un nivel insuportabil, iar el se trezește din somn.
Asocieri: Cutremurul e schimbarea pe care o simte că se petrece în el. Pasiv și îngrozit de aproape orice inițiativă, nici nu-i nevoie să stea sub masă ca să-și lase viața și oportunitățile să treacă pe lângă el. Acum, pentru prima oară de când se știe, el își dorește să ia taurul de coarne și să facă un lucru constructiv: să invite o fată la o cafea sau să ceară o promovare la serviciu. Însă are o adevărată groază de eșec: adică fata să-l refuze sau chiar să fie concediat. Atunci totul o să se prăbușească în jurul lui. Mâna e a mea, însă e îngrozit de schimbarea pe care și-o dorește și, deci, e și mai îngrozit să accepte ajutorul meu.
Interpretare: Nu mai știi cum o să fii dacă te schimbi. Dacă încerci să faci ceva. Mai bine chircit sub masă decât să-mi accepți ajutorul. E înspăimântător să te lași pe mâna cuiva, mult mai groaznic decât să fii singur și ignorat.
Visele copiilor sunt clare și de obicei nici n-au nevoie de vreo interpretare. Îmi aduc aminte de o fetiță de 8 ani care mi-a povestit visul ei: Mama se ceartă cu tata și țipă la el. Îi spune că nu e bun de nimic și că nu câștigă nimic. Tata își ia geamantanul și pleacă.
Un exemplu bun de vise care introduc realitatea în inconștient sunt visele unei persoane care trece printr-un proces de doliu. Iar eu, când vorbesc despre doliu, mă refer la procesul psihic prin care trece cineva după ce o persoană apropiată, iubită și importantă moare, nu la definiția religioasă.
De-a lungul carierei mele am aflat că nu există un mod „normal” de a face doliu, ci fiecare om trăiește această perioadă dureroasă în felul său și are nevoie să facă lucruri particulare personalității și firii lui pentru a-și încheia cu succes doliul psihic.
Însă un exemplu ar fi că persoana iubită, care a murit, apare în vise mai întâi ca un om răzbunător și furios (de obicei pentru că cel care visează e încă în viață sau pentru că nu i-a împiedicat moartea). Încetul cu încetul, însă, persoana din vis se apropie de cum era în realitate, de cea pe care cel care visează o cunoștea și o iubea. Iar la încheierea doliului, în vis apare mortul care, de pildă, îi spune că îl iubește și că nu i-ar face rău niciodată.
Visele nu sunt singurele care ne dau indicii despre ce se află în inconștient.
Mai există și actele ratate.
Actele ratate sunt niște acțiuni ale noastre care par simple greșeli, accidente sau detalii uitate.
Exemple:
- Uiți că e ziua de naștere a unui prieten. Pare întâmplător, dar, dacă te gândești mai bine, îți dai seama că ultima oară când te-ai văzut cu el, te-a supărat cu ceva.
- Ajungi la serviciu. Biroul tău e la etajul 4. Însă „din greșeală” apeși pe butonul care corespunde etajului unde locuiești. Clar, nu? N-ai nici un chef să mergi la serviciu, ci de fapt ai vrea ca ziua de muncă să se fi încheiat, iar tu să te întorci acasă.
- Spui în loc de „spălat,” „rahat.” E limpede cât de mult îți place să speli vase.
Teoria psihanalitică spune că majoritatea, poate chiar toate gândurile și faptele noastre sunt dictate de inconștient, mai precis de angoasele și scenariile care se află acolo. Însă nu doar acestea sunt mesaje ale inconștientului care pătrund în lumea noastră fie ea internă, fie externă.
O altă cale de a trimite mesaje, de această dată criptice, este dată de simptomele psihosomatice. Ele sunt mesaje prin care inconștientul avertizează că în străfundurile psihicului există o problemă de regulă gravă și imposibil de exprimat.
Partea nevăzută a noastră ne trimite, prin simptomele psihosomatice, mesajul că problema trebuie rezolvată urgent. Iar somatizările care dau simptomele nu sunt întâmplătoare, ci ele semnalizează și indică problema prin scopul pe care îl ating sau încearcă să-l satisfacă.
De pildă atacurile de panică pot avea ca scop nu doar descărcarea unei angoase puternice și a anxietății asociate acestora, ci și împlinirea dorinței de a nu fi singur. Concret nicăieri. Cel care suferă atacuri de panică își poate aranja viața în așa fel încât să nu rămână niciodată singur. Acasă sau să nu mai conducă mașina, să nu mai meargă singur cu liftul, să nu stea singur cu copiii etc. Însă mesajul tot criptic rămâne, chiar dacă putem distinge anumite indicii despre problema care se află la baza lui. În cazul de mai sus, probabil teama de abandon.
Durerile fără motiv aparent în corp sunt psihosomatice și, evident, foarte des semnalizează o suferință.
În concluzie somatizările sunt mesaje ale inconștientului, ce se manifestă în corp, sunt criptice, căci nu le putem descifra din cauza faptului că problema pe care o semnalizează este inacceptabilă pentru noi, și au efecte secundare ce ne satisfac o nevoie. Se manifestă în corp și nu într-o altă formă mai ușor de suportat pentru că, în acest fel, inconștientul ne transmite că ar trebui s-o rezolvăm urgent într-o încercare de a echilibra psihicul.
