Sezonul I (2012)
Line of Duty este un serial britanic, în care sezoanele au câte șase episoade. Doar primul sezon are cinci. Subiectul mi se pare foarte interesant: se ocupă de corupția din poliție. Mai mult, este inteligent și, fără îndoială, că pune micile celule cenușii la o muncă asiduă.
În prim plan se află departamentul AC-12, care investighează acuzații și incidente legate de ofițerii din poliție. Șeful departamentului este superintendent Ted Hastings, interpretat superb de Adrian Dunbar.
Detectivul sergent (DS) Steve Arnott ratează o operațiune de arestare a unui terorist, pentru că echipa de polițiști înarmați intră în alt apartament și împușcă un om nevinovat. El este transferat în AC-12, iar pe tot parcursul serialului rămâne în rol principal, interpretat nemaipomenit de Martin Compston. Este un tip serios, cu un compas moral de necombătut. Din păcate n-are simțul umorului și, în general, serialul este aproape complet lipsit de umor. Probabil din cauza temei sensibile.
A treia membră a echipei care investighează corupția din poliție este detectivul inspector (DI) Kate Fleming, interpretată de Vicky McLure. Ea este sub acoperire în echipa polițistului erou premiat DCI (detective chief inspector) Tony Gates. Hastings bănuiește că rata mare de soluționare a cazurilor lui Gates se datorează faptului că acesta își alege cazurile cu grijă să fie cât mai ușoare și mai lipsite de riscuri.
Tony Gates are o amantă, Jackie Laverty, interpretată excepțional de Gina McKee. Ea este o femeie extrem de manipulativă și seductivă care practic îl face pilaf pe Tony. La începutul primului episod, Jackie îl calcă cu mașina pe un bărbat și îl omoară, apoi îl cheamă pe Tony s-o salveze. El sparge geamul din ușa de la intrarea în casă și înscenează un jaf care să justifice furtul cheilor mașinii, pe care Gina o dăduse dispărută.
Însă Tony, cercetând un picuț accidentul amantei sale, află imediat că bărbatul călcat de mașină fusese contabilul firmei lui Jackie. Iar de aici intriga se derulează aidoma unui bulgăre de zăpadă transformat într-o avalanșă.
Line of Duty este foarte, foarte palpitant. Când se termină un sezon, abia te abții – mai ales dacă e trecut de miezul nopții – să te uiți la următorul. Motivul este că, de obicei, există o ultimă scenă care sugerează ideea următorului sezon, iar corupția se dovedește din ce în ce mai extinsă, așa cum se întâmplă de obicei, asemenea unei caracatițe.
Există multe întorsături de situație și surprize de toate felurile, iar primul sezon nu se lasă mai prejos.
Hastings și membrii echipei sale sunt persecutați, iar polițiștii îi detestă. Așa încât nici vorbă să-i ajute cineva, mai degrabă sunt sabotați la tot pasul, scuipați, bătuți, schingiuiți nu doar de interlopi, ci și de colegii lor.
Subiectul care leagă toate sezoanele serialului și care își face debutul în acest prim sezon, adică corupția din poliție, mi se pare original și extraordinar de interesant. Iar scenaristul Jed Mercurio, care a scris și scenariul mini-serialului Bodyguard, se întrece pe sine, căci nu numai că n-ai cum să te prinzi nici cine sunt corupții din cele mai înalte niveluri ierarhice, dar nici ce se va întâmpla în următoarele cinci minute, aproape la orice moment de timp din întreg serialul.
Concluzie: Line of Duty este un serial britanic, ai cărei protagoniști formează departamentul AC5 ce investighează corupția în cele mai înalte straturi ale poliției. Actorii joacă foarte bine. Serialul este extraordinar de palpitant și imprevizibil. Scenariul e inteligent și surprinzător. Nu există momente în care acțiunea și intriga să treneze. Dacă aveți ocazia (și cred că va fi difuzat în curând pe BBC First), vi-l recomand din toată inima, mai ales că anul viitor va fi difuzat și un sezon nou.
