Un film american ce îl are pe Bob Odenkirk în rolul principal. Având în vedere faptul că Nobody, tot cu el protagonist, este una dintre cele mai îndrăgite (de mine) comedii de acțiune, abia am așteptat să mă uit la el. Și nu m-a dezamăgit. Deloc.
Bob Odenkirk este șeriful interimar din micul orășel Normal – de aproape 2000 de locuitori – din Minnesotta. Ar trebui să ocupe postul până la următoarele alegeri, adică doar opt săptămâni. Ulysses – căci așa îl cheamă – este o persoană traumatizată. Are mereu coșmaruri în urma unui incident din trecut, ce l-a făcut să capete reputația de om căruia i se rupe de orice. Mai mult, și nevasta l-a părăsit, iar el îi povestește din când în când ce-a mai făcut, doar că ea nu-i răspunde niciodată, își pune robotul telefonic în loc.
Șeriful vede primul semn că ceva e dubios în Normal când pe clădirea luxoasă a primăriei locale este pus un afiș pe care scrie că oamenii au strâns din donații peste 16 milioane de dolari. Al doilea semn este că în cârciuma din centrul orașului, renumită pentru o ruladă din carne tocată, pe pereți sunt puse una lângă alta tot felul de puști încărcate. Mai află și că fostul șerif a murit înghețat, pe când pare-se încerca să pescuiască pe malul râului înghețat, îmbrăcat doar în chiloți. Lucrurile încep să se lămurească un pic când are loc o tentativă de jaf în bancă, iar el are o surpriză gigantică. Hai să zicem că are o micuță legătură cu yakuza.
Am râs cu lacrimi la filmul ăsta. Este o comedie de acțiune excelentă, iar Bob Odenkirk, unul dintre actorii mei preferați în ultimii cinci ani, se pricepe nemaipomenit de bine să-și facă audiența să se tăvălească de râs.
Rolurile secundare sunt interpretate de actori care nu m-au impresionat prea mult. Am văzut câteva sclipiri de talent la ei în câteva scene, iar asta s-a întâmplat mai ales datorită scenariștilor care le-au scris. Dar nu contează prea mult, căci Bob duce în cârcă, fără nici o problemă, întregul film.
Mi-a mai plăcut și faptul că cea mai mare parte a filmului are loc pe viscol. Nămeții de zăpadă și rafalele puternice de vânt joacă un rol important în acțiune. Șeriful le folosește pentru tot felul de șmecherii ingenioase. De asemenea, n-am mai văzut niciodată pe cineva care să bată șnițele așa cum o face Ulysses într-una dintre scene.
Concluzie: Normal este un film căruia îi acord punctaj maxim pentru că m-a făcut să râd aproape în toate scenele. Bob Odenkirk joacă splendid și, mai nou, îmi vine să râd doar când îi aud vocea molcomă și sumbră. Nu are prea multă profunzime, dileme morale, existențiale sau de altă natură. Are bombe, explozii, puști de toate felurile și umor excelent, predominant negru. Pur și simplu e pură distracție.
