sezonul 5 – mini-serial de 6 episoade
Este un serial finlandez, cu Iina Kuustonen în rolul principal. Ea o interpretează pe Nina Kaustalo, detectiv în poliția din Laponia.
Peisajele sunt superbe, de obicei peste tot este zăpadă, așa încât nuanțele – dacă se poate spune așa ceva – omniprezente de alb domină ecranul în cadrele exterioare, contrastând puternic cu ororile de coșmar ale crimelor comise. Când afară sunt 40 de grade, ca acum, mi se pare foarte relaxant să mă uit la filme care să-mi aducă aminte că, la un moment dat, temperatura asta de iad o să scadă și că mai există locuri pe planetă unde nu ești obligat să stai proțăpit sub aerul condiționat, inclusiv noaptea, atâtea luni în fiecare an.
Primul episod începe cu o scenă din Cuba, unde Vaga, un hacker cu „pălărie neagră,” e furios când echipa lui, care încerca să scoată niscaiva bani dintr-un șantaj, este sabotată de D-time, un alt hacker, însă cu „pălărie albă.” Hackerii cu pălărie neagră sunt cei care încearcă să distrugă infrastructura, să șantajeze și să fure, doar în interes personal, pe când cei cu pălărie albă sunt preocupați de probleme sociale, uneori ajută poliția și, în general, sunt băieți buni. Sau fete bune. Oricum, în Cuba, Vaga îl omoară, aruncându-l pe fereastră, pe coechipierul său, care nu reușise să se apere de D-time.
În Laponia, Nina este și ea furioasă pe soțul ei, Toni. El stătuse acasă ca să aibă grijă de copii, dar, după ce bebelușul lor începe să se ducă la creșă, vrea să se angajeze în poliție. Asta înseamnă că ar deveni subalternul Ninei. Femeia este iritată puternic de decizia soțului ei, căci n-are nici un chef să-i vadă mutra și la serviciu.
Însă n-are prea mult timp să facă crize (deși face vreo câteva pe acasă, urlând de mama focului în cor cu bebelușul ei), căci se întâmplă două lucruri importante: o echipă de hackeri ruși Poison (otravă) amenință că oprește întreaga infrastructură finlandeză dacă nu primește 20 de milioane de euro, iar cadavrele încep să apară pe alocuri în peisaj.
Vaga, care între timp își implantase în cap un cip ce îi permite să se conecteze direct la computer, decide să oprească curentul electric în câte un oraș finlandez pe oră, demers ce are consecința că întreaga țară e blocată. Nu mai funcționează nici un transport în comun (trenuri, avioane, feriboturi), iar populația disperată se pune pe devastarea magazinelor pentru a-și face provizii de alimente.
Nina este obligată să colaboreze pe de o parte cu echipa de hackeri buni și pe de altă parte cu echivalentul finlandez al FBI-ului, adică cu o echipă de indivizi cel puțin dubioși, care nu sunt în stare să ia nici o decizie ca lumea tot sezonul. De pildă, de ce nu vrei să dai datele unor hackeri dispuși să te ajute la rezolvarea problemei naționale? Mai ales că acei hackeri colaborau de multă vreme cu autoritățile și, oricum, n-ai ce pierde? Adică nu mai mult decât să vezi cum încetul cu încetul se sting luminile peste tot, iar anarhia se așterne peste tot, aidoma zăpezii omniprezente? Probabil, mi-am zis eu în sinea mea, că acum peste tot autoritățile au atins un nivel inacceptabil de incompetență, adică au depășit prostia și au ajuns la un soi de răutate malefică. Asta pentru că în film, probabil că totul s-ar fi rezolvat elegant și rapid dacă acea echipă de indivizi nu ar fi sabotat sistematic și cu mare perseverență infrastructura, pe Nina și pe echipa de hackeri buni.
Concluzie: sezonul 5 din Arctic Circle mi s-a părut foarte bun. Nu este nemaipomenit de credibil, însă majoritatea actorilor și în special Iina Kuustonen joacă superb, peisajele sunt splendide, iar intriga este palpitantă și, pentru mine, chiar interesantă.
