Leitmotivul filmului și ultima replică din el este Nu-i tot timpul bine să te răzbuni, dar nici să ierți mereu nu-i bine.
Badla este indian și stupefiant de bun. Cele mai multe dintre scene sunt jucate de Taapsee Pannu, în rolul unei femei de afaceri de mare succes, pe nume Naina, și Amitabh Batchchan, care este avocatul ei, Badal Gupta, renumit pentru faptul că n-a pierdut niciodată vreun caz în instanță. Cei doi joacă senzațional scenele în care avocatul vrea să afle ce s-a întâmplat de fapt.
Naina este în arest la domiciliu, fiind acuzată că și-a omorât amantul. Ea este găsită de către poliție într-o cameră de hotel, încuiată pe dinăuntru, lângă cadavrul amantului său. Adică acest caz este un clasic locked-room mystery, unde nu trebuie să descoperi doar cine e criminalul, ci și cum a intrat și a ieșit din cameră, fără a fi văzut de nimeni.
Misterul este ca o ceapă. Încetul cu încetul, pe parcursul filmului, mai dispare câte un strat de minciuni sau adevăruri ciuntite, doar pentru a dezvălui altul, la fel de interesant și de puțin credibil. Badal Gupta insistă să afle întregul adevăr de la Naina care este, cel puțin la început, ostilă și reticentă. Scenele dintre cei doi sunt mai degrabă dueluri între două inteligențe nițeluș cam perverse, căci amândoi cred unul despre celălalt că sunt fie incompetenți, fie necinstiți.
Filmul conține o mulțime de suprize, inclusiv una finală, care m-a șocat și mi-a plăcut atât de mult, încât, chiar și doar pentru asta, vă recomand din toată inima să vă uitați la Badla. Înțeleg că, totuși, este un remake după un film spaniol intitulat The Invisible Guest, însă eu nu l-am văzut, iar actorii au jucat atât de spectaculos de bine aici, încât mi-e greu să-mi imaginez că cel spaniol mi-ar plăcea mai mult.
Muzica este superbă și bine aleasă, căci simbolizează alternanța dintre zbuciumul intern și agresivitatea personajelor. Una dintre piese dă și titlul filmului. O parte din scene sunt filmate în pădure și pe malul unei mlaștini, iar frumusețea impresionantă a peisajului contrastează puternic cu ceea ce se întâmplă acolo.
Nu pot și nu vreau să fac o analiză a personalităților personajelor, căci aș dezvălui mult prea mult din surprizele care vă așteaptă în film. O să spun doar că, în dialogul dintre cele două personaje principale, se face mereu schimb de putere și rareori poți bănui care dintre ei îl manipulează pe celălalt.
Concluzie: Vă recomand din toată inima să vă uitați la filmul Badla, mai ales dacă, la fel ca mine, n-ați văzut deja versiunea inițială The Invisible Guest. Este un mister de tipul whodunnit locked room. Actorii joacă superb, iar scenele sunt punctate de o muzică bine aleasă, ce pare a fi, la rândul ei, un personaj din fundal, aidoma unui narator. Surprizele vin una după alta, ca dintr-o mitralieră, iar cea finală este pur și simplu șocant de bună.
