- pe Netflix
Este un film danez, care mie mi-a plăcut foarte mult. Îl consider a fi o caricatură a căsniciei lungi, care intră în rutină și căreia îi lipsesc stimulii, adică momente de intensitate mare afectivă.
Personajele principale sunt Christian, un bărbat obsedat de slujba sa și Leonora, soția lui. Dar Salim și Sonja Richter îi interpretează impecabil și pare că le place foarte mult ce fac în film. M-au impresionat foarte tare, căci, deși filmul este descris ca fiind un thriller serios, pe mine m-au făcut să râd cu lacrimi. Au genul ăla de umor, când, cu fețele fie impasibile, fie având anumite expresii, precum confuzia, ambivalența sau sadismul, transmit tot felul de contradicții cu ce se petrece în scenă.
Leonora află că bărbată-su o înșeală cu Xenia. Nu peste mult timp, Christian îi spune că vrea să divorțeze. Iar Leonora nu e de acord. Se opune cu îndârjire și apelează la tot felul de strategii precum șantajul mai mult sau mai puțin afectiv. Christian e derutat. Pe de o parte își dorește enorm să scape de nevastă-sa ca să și-o poată trage în voie cu amanta (în film nu prea apare că ar obține și altceva din relația lui extra-conjugală), pe de altă parte e de-a dreptul îngrozit de nevastă-sa.
Așa că ce credeți că-i trece prin cap lui Christian? Să apeleze la tehnici de gherilă. Sigur că o subestimează pe Leonora. Nu-i de mirare, căci ea este stereotipul femeii care se dedică cu totul vieții domestice, soțului și copilului, când renunță la slujbă și probabil cam la orice altă preocupare.
Faptul că relația lor este stereotipală – el, un bărbat care muncește de rupe, iar ea o casnică lipsită de orice altă preocupare în afara familiei și desconsiderată pentru asta – nu face decât să accentueze momentele de groază și, cel puțin pentru mine, de umor din film. Psihologic vorbind, îmi place enorm faptul că din străfundurile celor doi ies la iveală ai zice că cu totul alte persoane. Aș putea să-i numesc copilași mici și furioși sau nebuni sadici de legat, fiindcă m-am gândit de mai multe ori în timpul filmului că ar fi luat cu toții decizii mult mai bune dacă ar fi stat încuiați în casă.
Christian, bărbatul indecis și dominat de nevastă, care la un moment dat ia o decizie dementă, în cea mai mare parte a timpului, însă, este ca o salcie în bătaia vântului. Adică pare influențat de cine se întâmplă să-i fie prin preajma-i.
Nu pot afirma cu fermitate că Leonora își contrazice stereotipul de casnică. Ea luptă cu dinții și cu ghearele să păstreze obiectul sacrificiului ei inițial și să revină la viața ei tihnită și previzibilă de până atunci. Am mari dubii că așa ceva ar fi posibil.
Copilul, ca de obicei, este folosit ca o armă de toată lumea. Chiar și acest lucru mă amuză în majoritatea filmelor, căci eu m-aș plictisi în locul scenariștilor să scriu mereu același lucru.
Concluzie: mi-a plăcut mult Loving Adults. Deși este considerat un thriller cu accente de groază, pe mine m-a făcut să râd cu lacrimi de mai multe ori. Probabil datorită faptului că cei doi actori din rolurile principale joacă superb și se bucură de ce fac.
