a 4-a carte din seria Patricia Fisher Cruise Ship Mystery
Patricia Fisher are în jur de 50 de ani și, după ce și-a prins soțul cu alta în pat, a decis să dea iama prin contul comun din bancă și să plece într-o croazieră în jurul lumii, în cea mai luxoasă cabină de pe vas.
Nu mică i-a fost mirarea când și-a descoperit talentul de detectiv. Într-o croazieră se pot întâmpa o mulțime de lucruri misterioase: crime, furturi, răpiri etc. Pare că Patricia le atrage ca …mierea pe muște.
La începutul cărții, Patricia se plimba pe puntea vasului, într-un loc izolat și plin de cabluri, când vede un japonez pe punctul de a se arunca în ocean. Sare în ajutorul lui, însă bărbatul îi spune că n-are nici un sens, căci, dacă nu se sinucide, oricum îl vor ucide a doua zi. Îi dă o foaie de hârtie, pe care notase 2124 și Anna, o roagă ca, orice ar fi, s-o salveze pe Anna, apoi se aruncă în apă. Având în vedere că își legase în jurul taliei o greutate luată din sala de fitness, este clar că n-are nici o șansă să supraviețuiască.
Desigur, Patricia se apucă să investigheze misterul – de pildă nimeni nu știe cine este Anna sau japonezul suicidal – și să-și ducă la bun sfârșit misiunea pe care i-a dat-o amărâtul cu pricina. În acest demers o ajută prietenii ei, cunoscuți pe vasul de croazieră, adică Barbie, o tânără care arată la fel ca păpușa cu același nume și e instructoarea de fitness din echipaj, și Jermaine, majordomul ei personal, un jamaican cu accent de aristocrat britanic și calificare de ninja. Li se alătură Hideko, un taximetrist care îi plimbă cu mașina prin Tokyo, expert în arte marțiale și, spre disperarea Patriciei, care se cam vrăjește cu căpitanul vasului, Charlie, soțul ei, pus pe romantisme sentimentale și ipocrite.
Patriciei îi întrezărim aici partea masochistă. Mai precis când se trezește cu soțul ei pe cap și n-are tupeul să-i facă vânt de pe vas sau să-l înfrunte, deși Charlie îi desconsideră masiv și pe ea și pe majordomul ei. Ca orice bully care se respectă, bărbată-su este în realitate un laș care dă bir cu fugiții – în carte chiar la propriu – la primul semn de pericol și îi terorizează cu plăcere doar pe cei despre care crede că sunt mai slabi decât el.
Găștii de mai sus li se alătură doi japonezi în vârstă, foști polițiști, care, deși abia se țin pe picioare, sunt plini de curaj și viață, haioși și loiali.
Steve Higgs este un scriitor prolific. Îl admir pentru faptul că, fiind angajat în departamentul de logistică al armatei și probabil plictisit de moarte, s-a apucat să scrie literatură. Surprinzător pentru el, a avut mare succes. Așa că și-a dat demisia.
Cărțile lui se vând foarte bine. Pentru mine, sunt ca fisticul. Dacă mănânc un fistic, imediat mai vreau încă unul. Sunt romane în general de aventuri, cu mistere de dezlegat, iar personajele pe care le-a conceput autorul sunt foarte vii și credibile. Ce le leagă pe toate este umorul. Iar cărțile din seria Patriciei Fisher sunt deseori similare unor farse, ca în piesele de teatru din trecutul îndepărtat. Au mult haz care deseori sfidează penibilul.
Însă în Cuplul din cabina 2124, povestea e mult mai serioasă decât de obicei. Prima jumătate a cărții mi-a plăcut foarte mult. Aici el ne prezintă personajele și elaborează intriga, însă cel mai interesant lucru mi s-a părut calupul de informații despre cultura japoneză.
A doua jumătate a romanului se compune doar din urmăriri și curse de mașini, răpiri și violență repetitivă, care pe mine m-au cam plictisit. Sfârșitul, însă, este surprinzător, hilar și foarte satisfăcător. Cel puțin pentru mine.
Concluzie: Mi-au plăcut mult intriga, misterul, personajele și umorul din roman. Deși o parte a cărții, un du-te vino plin de violență, m-a cam plictisit, autorul își revine în formă și încheie excelent aventurile Patriciei Fisher în Japonia.
