A Scion’s Duty – de Tom Elliot

a VI-a carte din seria The Grand Game

A Scion’s Duty este un roman LitRPG de foarte bună calitate.

Pentru că este foarte greu să te poți opri când începi o serie de cărți din acest gen literar, m-am apucat s-o citesc imediat după ce am terminat-o pe a cincea din serie. Nevoia asta de a citi cărțile una după alta vine și pentru faptul că, de regulă, romanele dintr-o serie sunt strâns legate unul de celălalt. Adică nu le poți citi de la mijlocul seriei, căci nu numai că n-are nici un farmec, dar sunt mari șanse să nu înțelegi mai nimic.

De aceea vă recomand, dacă vă interesează intriga și acest gen literar, să începeți cu prima carte din serie.

Protagonistul Michael evoluează ca personaj foarte mult în această carte. De asemenea, capătă aliați. Era și cazul, căci în cea mai mare parte a cărților precedente a luptat singur și n-a prea avut încredere în cei din jurul lui.

Gardianul sectorului îi oferă un favor pentru că a curățat zona de nether și i-a salvat de la exterminare pe cei pe care el ar fi trebuit să-i protejeze. Michael alege să-i ceară gardianului să-l aducă pe fostul ambasador al facțiunii Lupilor. Gardianul acceptă, însă îi spune că are nevoie de cinci zile pentru a-l localiza.

Prin urmare, Michael se duce în oraș. Unde, spre marea lui mirare, găsește populația sub legea marțială, căci posedații sunt disperați – fiindcă le-a murit dezgustătorul și sadicul șef – și vor să preia iarăși puterea. De asemenea, cele patru rase existente în oraș se ceartă între ele ca chiorii. Mai mult, aproape toată lumea îi contestă nu doar autoritatea, ci și rolul jucat în curățarea zonei de nether și de principalul protector al netherului, monstrul înaripat harbinger. E greu de tradus termenul în limba română, căci nu prea are echivalent.
O putere necunoscută a început cu multe secole în urmă să invadeze întreaga lume. În acest scop, trimite prin portaluri un harbinger și o sămânță de copac nether otrăvitor. Acest harbinger seamănă sămânța la baza statuii gardianului din zonă sau, dacă nu există vreun gardian, în mijlocul zonei, și invocă o mulțime de monștri cu rolul principal de a proteja copacul și de a-i împrăștia semințele otrăvitoare peste tot. Plantele emană nether și creează o atmosferă toxică pentru viețuitoarele care respiră aer. În consecință, le omoară pe toate și preia controlul zonei.
Iar harbinger-ul nu este un sol sau vestitor, așa cum s-ar traduce în limba română, ci mai degrabă un soi de entitate ce organizează colonizarea genocidală a zonei.

Unul dintre motivele pentru care îmi place această serie scrisă de Tom Elliot este că, din când în când, își arată talentul de bun psiholog prin remarci de genul celei rostite de Michael, pe când se certa cu un consilier uman refractar:
Dacă vrei să mă judeci, (…) atunci judecă-mă după faptele mele. Nu după fricile tale.

Splendid.

Mulți oameni cred că ce e doar în capul lor e real, nu doar o închipuire. Niciodată nu încetează să mă uimească asta. Consider că este sursa celor mai multe conflicte. Căci consecința imediată a acestei convingeri este neglijarea și ignorarea totală a opiniilor și preferințelor celorlalți.

În exemplul de mai sus, consilierul ignora declarația lui Michael că se grăbește să plece din zonă prin portal și faptele lui eroice. Adică omul le curățase toată zona de atmosfera ucigașă și omorâse un lich care-i ținea în sclavie și omora din când în când cetățeni. Însă consilierul avea certitudinea că Michael făcuse toate astea doar pentru a ajunge la putere în oraș și a deveni un tiran care să-i asuprească. Mai bine-zis îi punea lui Michael în cap intențiile și dorințele lui personale, fără a avea nici cel mai mic indiciu că ăsta ar fi adevărul.

Nici nu vă puteți închipui câtă lume face asta de zeci de ori pe zi. Diferența dintre lumea cuiva internă, deci complet imaginară de obicei, și cea externă, reală, cu oameni diferiți, este deseori total anulată.

Aș adăuga că scion, în universul creat de autor, este o persoană (poate să nu fie om, ci și altă viețuitoare cu conștiență) cu sânge de străbun. De regulă, are capacitatea de a ajunge mare Putere, printr-un proces lent și periculos de evoluție.

Concluzie: Mi-a plăcut la nebunie acest roman. Pură distracție. Peripețiile eroului Michael dintr-un univers complex izvorât din imaginația nemaipomenit de bogată a autorului Tom Elliot m-au ținut cu sufletul la gură și ochii lipiți de paginile cărții.

Scroll to Top