The Dinner Club mi-a plăcut surprinzător de mult. L-am văzut pe tot deodată acum câteva zile (da, am stat până la 2 noaptea ca să văd cum se termină) și m-am trezit că mă gândesc la el din când în când, dorindu-mi să mai găsesc pe Netflix ceva similar.
Este un mini-serial olandez, ecranizare a unui roman de Saskia Noort, cu șapte episoade. Patru cupluri locuiesc în patru case luxoase, într-o localitate rurală. Ei formează Clubul de gastronomie și se întâlnesc aproape în fiecare zi ca să mănânce împreună și să se distreze la cină. Pare că o țin doar în chefuri și sunt cu toții foarte fericiți.
Cele patru cupluri sunt Babette și Evert, Karen și Michel, Hanneke și Ivo, Simon și Patricia. Probabil cel mai mult mi-au plăcut cum au fost construite personajele (presupun că de către autoare și scenariști) și actorii foarte talentați care i-au interpretat.
Personalitățile membrilor clubului sunt diferite și ar putea cu ușurință să existe în realitate.
Babette este o roșcată frumoasă, care flirtează cu toți bărbații, dar stă și bot în bot cu bărbat-su ore întregi. Evert este un tip serios și suportiv. Karen este o jurnalistă agresivă, chiar violentă uneori, însă loială celei mai bune prietene, Hanneke. Soțul lui Karen, Michel, este un tip de treabă și cam prea pasiv de felul lui, iar Hanneke pare să aibă gena dependenței (adică își creează foarte ușor tot felul de dependențe) și are o tendință către depresie. Ivo, soțul Hannekei e cam antipatic și ursuz, însă se poate și distra în clubul din care face parte. Simon este un tip cam superficial și neserios, fără îndoială are o părticică din el psihopată, iar Patricia e o femeie cam rece, care nu e în stare să lege prietenii profunde și manipulează tot timpul prin sex.
Deși la începutul mini-serialului, toți par nemaipomenit de fericiți, încetul cu încetul apar crăpăturile ce anunță un potențial dezastru. Și chiar așa se și întâmplă când casa lui Babette și a lui Evert ia foc, iar Evert moare în incendiu.
Simon și Evert sunt asociați și au împreună o sală de fitness. Profitabilă. De fapt cam prea profitabilă. Ivo nu mai este atras sexual de Hanneke care suferă mai mult sau mai puțin în tăcere. Karen are probleme la serviciu. Babette este extrem de geloasă, dar, în același timp, își arată sânii cui vrea să-i vadă. Iar Michel – care e contabil – este înlocuit la serviciu de un junior cu idei teoretic inovatoare, dar în realitate plătit mult mai prost decât el.
Hibele din relațiile de cuplu sau din viețile personale și profesionale ale personajelor ne sunt dezvăluite treptat, iar paradisul în care aparent cei opt trăiesc se preschimbă încetul cu încetul într-un adevărat iad. Schimbările sunt inițial doar nuanțe, însă până la urmă produc cutremure.
În mini-serial apare și o relație extra-conjugală între doi dintre membrii clubului, iar îndoielile și problemele stârnite de aceasta sunt descrise minunat prin acțiunile celor doi amanți. Mai bine zis, autoarea și scenariștii intuiesc minunat cum au ajuns cei doi să și-o tragă (cumva parcă împotriva voinței lor) și ce efecte are relația lor secretă asupra tuturor vieților celor din jurul lor.
Concluzie: The Dinner Club este un mini-serial olandez de șapte episoade, care mi-a plăcut la nebunie și mi-a rămas multă vreme în minte. Misterul din fundal a jucat doar un rol secundar, însă a făcut ca episoadele să mi se pară scurte și palpitante. Coerența psihologică a personajelor și interpretarea fără cusur a actorilor au fost un adevărat deliciu pentru mine, mult mai fascinant decât bunătățile culinare deseori aflate pe masa lor.
