Faith Martin este o scriitoare britanică prolifică. A scris zeci de cărți împărțite în mai multe serii, iar The Oxford Detective Society este primul roman din seria care o are ca personaj principal pe Lyssa Moore.
În anii ’60 a existat o perioadă de efervescență a muzicii în UK și US. Beatles și Elvis Presley se lansaseră și aveau mare succes, inspirând în același timp mulți tineri să compună și să cânte muzică. Printre ei s-a aflat și trupa Lucky Cuckoos, avându-l pe Glen ca solist vocal și chitarist. Glen o întâlnește pe Monty, o tânără frumoasă și bogată, și se căsătorește cu ea. Monty investește în trupa din care face parte Glen și o ajută să intre în topul UK, pe primele locuri.
Lyssa Moore scrie biografii. Deja este cunoscută în lumea literară pentru faptul că biografiile ei sunt corecte și bine scrise. Are talentul de a structura o carte în așa fel încât să-i țină în suspans pe cititori. În același timp, Lyssa încearcă să fie cât mai obiectivă și nu este în căutare de scandaluri senzaționale.
Ea este angajată să scrie biografia lui Monty.
După doar câteva luni de la moartea prin supradoză de droguri a lui Glen, Monty a fost găsită înecată în piscină, la petrecerea de ziua ei de naștere, în conacul luxos unde locuise împreună cu soțul ei. Poliția anchetează cazul și dă verdictul de accident. De asemenea, aproape toată lumea o urăște, căci o consideră vinovată de moartea îndrăgitului solist, a cărui familie tocmai contesta în instanță testamentul, unde Monty este numită moștenitoare exclusivă.
Lyssa are misiunea de a descoperi adevărul și îi racolează pe vecinii săi s-o ajute. Cu toții formează Asociația de detectivi din Oxford.
Cel mai mult mi-a plăcut procesul de cercetare și felul în care Lyssa abordează sarcina pe care a primit-o și pentru care este plătită. Adică modul în care concepe biografia, plănuind ce să conțină și ce aspecte ale vieții lui Monty să exploreze. Aici totul mi s-a părut că se leagă firesc, iar însăși ideea ca personajul principal să fie autoare de biografii, după părerea mea, este foarte interesantă. O versiune originală a investigației unui caz vechi, din trecut, atât de des întâlnită la alți autori.
Nu atât de mult mi-au plăcut personajele – cam insipide și lipsite de personalitate – și gândurile repetitive ale Lyssei, care nu se refereau la biografie. Bănuiesc că are o înclinație zdravănă obsesiv-compulsivă, însă, chiar și așa, într-un roman e cam plictisitor să repeți de nenumărate ori același gând pe pagină.
Titlul cărții sugerează că membrii Asociației de detectivi din Oxford ar avea roluri importante în cercetarea vieții lui Monty. Nu este așa. Doar Lyssa este personajul principal, iar despre ceilalți cu greu poți spune măcar că sunt personaje secundare. Adică nu prea contează și nu participă cu mare lucru în derularea acțiunii.
Cu toate acestea, în roman ne așteaptă câteva surprize, nu formidabile – adică eu m-am cam prins de majoritatea lor, – ci, totuși, interesante și folositoare intrigii.
Având în vedere faptul că Faith Martin locuiește pe lângă Oxford, locul este descris minunat, cu atmosferă cu tot. Poveștile ei au o aromă englezească de whodunnit clasic, care mie îmi place foarte mult, însă unora ar putea să le pară demodate și prea lente.
Structura unui whodunnit clasic este destul de rigidă, iar acest stereotip, deși mie îmi place, nu mai e la modă. Poate doar dacă autorul îl învelește într-un ambalaj mai dramatic. Ce înseamnă asta? Voi da exemplul romanelor geniale ale Agathei Christie. Nimeni nu face crize în ele și nu (prea) există efuziuni sentimentale sau ruminații sumbre. Totul e prezentat și descris mai degrabă factual, iar, dacă vreun personaj se apucă să urle sau să plângă asurzitor, deseori joacă teatru și reprezintă un indiciu legat de identitatea criminalului.
Concluzie: mi-au plăcut mult romanul și procesul compunerii unei biografii, însă personalitatea personajelor cam lasă de dorit. The Oxford Detective Society este un picuț superficial, însă foarte distractiv.
