General

Psihoterapia psihanalitică este o terapie prin cuvinte. În acelaşi timp este o terapie a relaţiei, căci relaţia dintre pacient şi terapeut reprezintă pilonul vindecării. Fluxul continuu de cuvinte, sentimente, interacţiuni mute care curge între cei doi vindecă. Sună poate ciudat, dar vă asigur că funcţionează în majoritatea cazurilor.

Ipoteza principală a acestei forme de psihoterapie este că avem o parte ascunsă, inconştientul, care ne influenţează comportamentul, trăirile, gândirea, visele mult mai mult decât ne putem da seama fără un ajutor extern.
În acest context, a te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a izbuti să descoperi treptat ce există în inconştientul propriu. Deseori nu ne dăm seama în ce fel ne facem singuri rău sau că de fapt am putea realiza mult mai mult decât ne credem în stare. Cineva poate să nu creadă că merită o promovare, altcineva nu este capabil să-şi ceară drepturile sau dăruieşte prea mult şi se mulţumeşte să primească prea puţin într-o relaţie de cuplu ori de prietenie. Indiferent care ar fi problema, fie că e vorba de o tulburare psihică diagnosticată sau doar de o nemulţumire privind viaţa voastră în general (şi care ne poate influenţa incredibil de mult traiectoria vieţii), la un terapeut veti găsi înţelegere şi ajutor pentru a vă depăşi pe voi înşivă.
Psihoterapeutul va fi mereu de partea voastră, problemele voastre îl vor preocupa şi se va strădui să vă ajute să le depăşiţi. Nu vă va judeca, ci se va strădui să vă înţeleagă şi să vă ajute. Nu vă va trata ca pe o etichetă cu un diagnostic, de altminteri in psihoterapia psihanalitică de obicei nu se pun diagnostice. Importanţă au angoasele, temerile, dorinţele, nevoile, sentimentele. Îi puteţi spune orice în cabinetul de psihoterapie fără teama ca veţi fi judecat, dojenit sau că va va face să vă simţiţi vinovat pentru gândurile şi trăirile voastre.

Toata lumea are probleme şi nu-i nici o ruşine să vorbeşti despre ele. Mai ales că ramân în cabinet. Totul se rezumă la a fi sincer faţă de tine însuţi. Nu ai nimic de pierdut.