a 7-a carte din seria Duncan Kincaid/Gemma James
Citind cărțile din această serie, nu mi-am dat seama că autoarea nu este britanică. S-a născut în Dallas și locuiește în Texas. Incredibil că e nevoie doar să viziteze Marea Britanie și probabil să fie foarte pasionată de cultura britanică pentru a-și scrie romanele. Toate se petrec în diverse locuri din Regatul Unit, unele în Londra, altele în locuri pitorești, precum cel de aici. Adică Glastonbury.
În Glastonbury se află un deal spectaculos, de o formă ciudată, Tor, și o fostă mânăstire de călugări, acum abandonată. În plus, membrii New Age consideră întreaga zonă un focar al energiei druizilor și al religiei naturiste care precede creștinismul, iar mormântul regelui Arthur din legenda lui Merlin este presupus a fi tot aici.
Jack, vărul lui Duncan, locuiește în Glastonbury, în casa părintească, un conac victorian cam părăginit și cu atmosferă gotică. Winnie, o femeie-preot din biserica anglicană, este iubita lui. Un cercetător al legendei lui Merlin, o hipioată expertă în herbologie, care locuiește într-o colibă din miljocul pădurii, fără electricitate, o adolescentă însărcinată, fugită de acasă, Fiona, o pictoriță talentată și Buddy, patronul cârciumii locale, sunt o parte din personajele interesante care apar în roman.
Povestea lor se derulează splendid în acest peisaj idilic și sălbatic, unde au trăit și meditat călugării, cu multe sute de ani în urmă. Natura și personajele se întrepătrund în această carte, despre care pot spune că este aproape poetică. „Tabloul (…) era expus pe un fundal de catifea neagră. Creaturi strălucitoare, înaripate, pluteau deasupra unui oraș scăldat în razele lunii, unde oameni minusculi își duceau viețile, fără a ști că sunt supravegheați de sus. Imaginea era de o frumusețe stupefiantă, iar culorile sclipeau, aidoma unor bijuterii însuflețite, însă chipurile creaturilor erau feroce și nepământene.”
Viața celor din Glastonbury se derulează în tihnă, la umbra lui Tor. Din când în când se întâlnesc la cină și discută despre problemele lor minore de zi cu zi, râd și se ajută unii pe alții. Asta până când Winnie este lovită de o mașină, iar, peste câteva zile, are loc și o crimă. Atunci Jack îl cheamă pe vărul său, Duncan, în ajutor.
Polițiștii locali par depășiți de situație și parcă ar vrea să scape cât mai repede de anchetă. Se grăbesc să acuze pe oricine, doar-doar să se întoarcă la viața lor liniștită. Sunt amuzant de incompetenți. Prin urmare, Duncan și Gemma se apucă să investigheze cazul. Care, la prima vedere, pare aproape filosofic. Un călugăr mort de 300 de ani pare că-și transmite jurnalul printr-un soi de viziuni. Alte viziuni par să îi posede pe pictorița Fiona și pe alți localnici, care cred că sunt mesaje ale spiritelor străvechi, puse pe sacrificii.
Iar Duncan încearcă să rămână cu picioarele pe pământ și să găsească criminalul prin metode pământene anoste, dar ancorate în realitatea nu numai a prezentului, ci și a trecutului. Și, până la urmă, are succes.
Concluzie: mi-a plăcut enorm acest roman. Este un adevărat deliciu literar, nu doar un mister de dezlegat. Despre artă, este artă.
