Recenzia este la mini-serialul de 7 episoade, din 1979, cu Alec Guinness în rolul principal.
Sfatul meu este să nu vă uitați la filmul mai recent cu Colin Firth, înainte să vedeți versiunea din 1979.
Mie mi se pare o capodoperă.
Prima oară l-am văzut după ce l-am împrumutat de la Biblioteca Britanică, pe vremea când un prieten m-a lăsat să locuiesc în apartamentul lui de pe Ștefan cel Mare, căci el se mutase la iubită-sa. Avea un televizor cam vechi, pe care îl pusese pe jos, iar eu am stat în fața lui pe covor, fără să mă mișc, toate cele șase ore cât a durat. Am fost fascinată, iar o parte din acea fascinație încă mai există în mine și acum, când îl revăd.
Este o ecranizare după un roman de spionaj al lui John le Carré. Bârfa e că Alec Guinness a acceptat rolul lui Smiley pentru că era prieten bun cu autorul.
Mi-e greu să găsesc cuvinte pentru a descrie cum joacă Alec Guinness. Este genial.
Întrucât scenele din mini-serial sunt oarecum statice și se derulează ca într-o piesă de teatru, accentul este pus pe expresii faciale, limbajul corpului și intonația personajelor. Omul depășește orice standard de performanță. Este pur și simplu un actor genial aici.
Smiley, un spion MI6 (cei care se ocupă cu spionajul internațional, adică nu pe teritoriul UK) ieșit la pensie, este adus aproape cu forța înapoi la serviciu, pentru a prinde un spion rus infiltrat în MI6, din cauza căruia fuseseră deconspirate mai multe rețele de spioni racolați din lume. Având în vedere că acțiunea se petrece în plin război rece, spionii demascați fuseseră, de regulă, uciși de ruși.
Mi-a plăcut umorul fin infiltrat în multe dintre scene. Tinker, Tailor etc sunt nume de cod ale angajaților din departamentul agenției și provin dintr-o poezioară pentru copii. Circus este numele echipei ce fusese condusă de Control, acum mort din cauze (probabil) naturale. Toată lumea îl întreabă pe Smiley ce mai face soția lui – asta mereu îmi aduce zâmbetul pe buze – pentru a-l agasa, căci nevastă-sa are și a avut tot timpul câte un amant, pe care nici măcar nu catadicsește să-l ascundă.
Încetul cu încetul, Smiley se apropie de identitatea trădătorului, examinând mai multe episoade din trecutul agenției. De pildă unul dintre colegii lui, trimis de Control în Cehia – pentru că vorbea fluent limba – este prins de miliția cehă, transferat în Rusia și torturat. Evident că rușii și cehii fuseseră anunțați de către trădătorul din MI6 că britanicul va ajunge pe teritoriul Cehiei. Plecând de aici, Smiley găsește și alte incidente similare, apoi îl prinde pe spionul rus într-o capcană concepută de el.
Misterul este și el captivant, însă absolut superb este cum joacă actorii. Patrick Stewart, în rolul inamicului rus Karla, joacă splendid fără să rostească măcar un cuvânt.
Toate se încheagă și se explică la sfârșit, chiar și anumite fapte sau incidente minore, așa cum ar trebui să fie și într-un whodunnit care se respectă.
Concluzie: este o capodoperă și unul din puținele filme unde talentul de actor al lui Alec Guinness se desfășoară în toată splendoarea lui.
⭐⭐⭐⭐⭐
