Ian Rankin este un scriitor scoțian foarte îndrăgit de britanici, autorul seriei de cărți cu polițistul detectiv inspector Rebus ca protagonist. The Heights este un roman de sine stătător, adică nu face parte din seria Rebus.
The Heights este o clădire cu 18 etaje de lângă Hyde Park, în Londra. Blocul conține doar apartamente foarte luxoase. Cele mai multe etaje conțin un singur apartament.
Când recepționerul, care este și paznic, dar are titlul obligatoriu de concierge (ca de altfel toți angajații clădirii), este găsit mort în recepție, Gillian Gish este chemată ca, împreună cu echipa ei, să investigheze cazul.
Locatarii blocului de lux nu sunt deloc încântați. Creatorul clădirii, care deține un apartament penthouse ce se întinde pe ultimele două etaje, este obligat să-i asiste pe polițiști. În seara morții paznicului avusese loc o petrecere în apartamentul unui gangster de mulți ani căutat de poliție. Gazda petrecerii fusese soția lui. Oricare dintre invitați ar fi putut să-l omoare pe paznic.
Printre locatarii invitați la petrecere se numără Zafk, un cântăreț faimos, și impresarul lui, iubita sa, o femeie influencer, arhitectul clădirii, fiica unui prinț african și un oligarh (rus). De asemenea, fratele victimei este DJ-ul. Cu toții s-au mutat în clădire pentru a se ascunde cât mai bine de ochii lumii și ai presei. Însă camerele de luat vederi nu funcționează, iar unul dintre angajații plătiți să le asigure securitatea este, ironic, chiar el omorât.
Cartea are umorul uzual al lui Ian Rankin, însă nu și incisivitatea cu care ne-a obișnuit în seria Rebus. Gish are o mamă bolnavă de Alzheimer și e chemată mereu să se ocupe de incidentele provocate de boala ei, iar mie nu mi s-a părut prea competentă. Aș zice că mi-a fost chiar antipatică.
Polițiștii și în general celelalte personaje din roman par plini de invidie și resentimente la adresa bogătașilor din The Heights. Cred că e un subiect foarte la modă acum în filme, seriale și romane, însă eu aș aminti că invidia este la baza multor patologii grave. În plus este doar distructivă. Prin urmare și auto-gresivă. N-are cum să ducă la nimic bun. Pentru că, în loc, de pildă, să-ți zici Aș vrea și eu să ajung așa, de fapt vrei doar să moară și capra vecinului. Bineînțeles că este o emoție umană și normală, însă, cum spuneam, foarte distructivă.
Mi-a plăcut cartea. Se petrece și într-o lume a platformelor sociale, unde multe dintre valorile tradiționale se inversează. Un gând care mi-a trecut prin cap citind cartea este că jurnaliștii din fața clădirii mai mult ca sigur că nu erau plătiți nici de stat nici de vreun partid politic. Mă întreb dacă chiar și în UK mai există atât de mulți independenți încât să formeze un grup în fața clădirii. Cum spuneam în altă recenzie, conducătorii noștri dragi îi protejează pe oamenii bogați fiindcă au convingerea că aceștia sunt singurii responsabili pentru actuala sau potențiala prosperitate a țării.
Concluzie: The Heights, scris de Ian Rankin, este un police procedural bunicel. Plin de umor și cu dialoguri excelente, m-a și captivat pe deasupra. În opinia mea, îi lipsește latura social-moralizatoare care domină majoritatea romanelor din seria Rebus. Însă este la fel de captivant și de ingenios construit.



