Serial sud-coreean cu două sezoane, încheiat prematur, căci unul dintre producători a plecat din compania care îl filma. Sezoanele sunt formate din filme, iar fiecare film are cam două episoade de câte 35 de minute. De asemenea, serialul este pe Netflix, cu titlul Partners for Justice.
În rolurile principale sunt Jeong Jae-yeong, ca medic patolog, Baek Beom, oarecum genial, însă morocănos și fără nici un chef să aibă relații cu oamenii din jurul său și Jeong Yu-mi, ca Eun Sol, o procuroare începătoare, simpatică și, în sezonul 2, competentă. Serialul și actorii au primit premii pentru interpretare.
Ieri am văzut primele patru episoade din sezonul 2, așa că voi spune câteva lucruri despre ele.
Primele două episoade formează un film cu titlul Overdose. Un bărbat este găsit mort, iar echipa lui Baek Beom se apucă de autopsia lui, când un grup de interlopi siniștri apar lângă ei, fluturându-și pistoalele. Bărbatul mort ar fi trebuit să transporte niște punguțe cu droguri, pe care le înghițise, iar medicul patolog este forțat să-i despice abdomenul pentru a le scoate de acolo. Însă – mare surpriză – Baek Beom nu găsește nici un drog în stomacul omului.
În consecință, cineva le furase de acolo și îl omorâse pe amărâtul cu pricina. Iar rolul medicilor patologi devine să descopere cine a furat drogurile și l-a omorât pe acel bărbat.
În paralel, o angajată a unei companii care iese la cină cu colegii săi – așa cum e obiceiul în Coreea de Sud – se duce la toaletă, unul dintre colegi intră după ea, iar puțin mai târziu, ea apare înjunghiată în șapte locuri și le spune tuturor că acel coleg a atacat-o, iar apoi își pierde cunoștința. Ea îl acuzase pe colegul care venise după ea în toaletă că o hărțuise sexual, iar bărbatul fusese suspendat trei luni și abia se întorsese la serviciu din acel concediu fără plată.
E multă dramă în aceste două episoade, care nu se numără printre preferatele mele. Multă lume țipă, sunt o grămadă de amenințări și șantajuri de toate felurile. Însă misterele sunt extrem de captivante, mai ales cel legat de droguri. La finalul celui de-al doilea episod, soluția e ingenioasă și originală.
Episoadele 3 și 4 formează un film care se intitulează Endgame. Un soț și o soție își sărbătoresc un an de căsnicie. El provine dintr-o familie bogată și, în consecință, are o droaie de bani, iar ea este dintr-o familie săracă și plină de datorii.
Amândoi soții mor în accidente separate de mașină. Ea intră într-un camion (sau tir), iar el derapează și se ciocnește frontal cu un pilon al unui pod. Aici misterul este cine a murit primul. Căci familiile celor doi sunt foarte nerăbdătoare să pună mâna pe moștenire.
Bineînțeles, dacă soțul a murit primul, atunci soția lui moștenește totul și apoi familia ei. Iar dacă ea a murit prima, atunci familia lui primește toată moștenirea.
Și în acest film este multă dramă, căci membrii familiilor plâng asurzitor și zbiară ca descreierații pe alocuri.
Însă, și aici, misterul este pe primul plan. Există mai multe întorsături de situație, iar finalul este neașteptat. În plus, așa cum se întâmplă deseori cu producțiile cinematografice sud-coreene, din când în când există scene pline de umor.
Vedeți voi, la începutul primului sezon, Eun se ceartă cu familia sa bogată și este nevoită să se mute cu chirie într-un apartament ieftin. Însă nu mică îi e mirarea când constată că vecinul ei este Baek Beom.
Iar acum, în sezonul 2, în echipa lui Baek apare o subalternă venită din SUA, care pune ochii pe șeful ei și îi propune lui Eun să facă schimb de locuințe. Îi arată poze cu apartamentul în care stă, iar locuința pare imensă și de lux. Eun acceptă până la urmă, însă, din nou, nu mică îi e mirarea când află, după ce se tolănește extenuată pe canapeaua uriașă și confortabilă, că, de fapt, are încă trei colege de apartament.
Concluzie: Investigation Partners este un serial sud-coreean care îmi place foarte mult. Îmi pare rău că nu s-a mai filmat și sezonul 3. Mă încântă faptul că lipsesc clișeele americane și că misterele din episoade sunt originale și au soluții neașteptate și ingenioase, de care eu nu mă prind de obicei. În pofida faptului că multe personaje urlă și fac tot felul de crize uneori, intrigile sunt pe gustul meu și mă captivează.
