cartea I din seria Maggie Gallagher legal thrillers
Maggie Gallagher lucra la o firmă de avocatură din Chicago, când a fost atacată și rănită grav. Încă mai are dureri când ia decizia să se mute, împreună cu soțul ei, Sean, și fiul ei de 16 ani, Ian, în orășelul ei natal din Ohio. Mai ales că Ian o ține la distanță și o cam ignoră. Își dorește să ducă o viață tihnită fără pericole care s-o pască la tot pasul.
N-are prea mult noroc. Nici nu apucă să-și decoreze biroul din centrul orășelului, când amicul ei din liceu, Troy, este acuzat mai întâi de neglijență cu armele de foc, iar apoi de uciderea antrenorului de fotbal american, Shafer.
Procuroarea face exces de zel în speranța că va fi promovată. Este un soi de Nemesis pentru Maggie care este nevoită să născocească tot felul de tertipuri pentru a o placa.
Lucrurile nu stau bine pentru familia lui Troy. În ultimii ani îl apucase pasiunea pentru arme de foc și ajunsese să le colecționeze, cumpărându-le de prin târguri specializate. Pentru mine, din Europa, este atât de ciudat să citesc cum o pușcă semi-automată se poate cumpăra cu 350$ de la o tarabă, una din zecile de tarabe pline de arme, dintr-un soi de talcioc.
Deși Troy își ține colecția încuiată, departe de copiii lui, fiul lui cel mai mic – are doar 5 ani – găsește pe undeva un pistol și își împușcă fratele adolescent, Benny, care ajunge în comă în spital. Iar pistolul cu care l-a împușcat se dovedește a fi arma cu care a fost ucis antrenorul de fotbal american.
Așa că Maggie are o misiune care, la prima vedere, pare imposibilă. Își dorește foarte mult să-l ajute pe Troy, căci și el o ajutase în adolescență, după ce mama ei murise de cancer, iar ea practic nu mai avea ce să mănânce, căci tatăl ei devenise alcoolic.
Un personaj care mi-a plăcut este mătușa Ellie, o femeie haioasă, care se auto anagajează ca asistentă a lui Maggie și gătește tot felul de dulciuri delicioase. Deși nu e mulțumită când nepoata ei acceptă să-l apere în instanță pe ucigașul antrenorului aparent îndrăgit de o parte a locuitorilor din orășel, ea până la urmă se dă pe brazdă și o susține până la capăt.
Romanul este bine construit, iar informațiile, multe dintre ele surprinzătoare, apar una după alta cu frecvența gloanțelor dintr-o pușcă automată. Deznodământul este neașteptat, iar procesul nu m-a plictisit, cum se întâmplă uneori la un thriller juridic, căci datele și circumstanțele uneori pur și simplu se repetă în discursul martorilor din instanță.
Ce îmi displace în multe romane americane este melodrama relațională. Toată lumea sare imediat să ajute pe oricine, uneori chiar dacă e nevoie, chiar dacă nu. Adică o formă mai degrabă de control, când ajuți pe cineva cu forța. Toată lumea se smiorcăie și se văicărește întruna, toți se îmbrățișează, se pupă și se laudă între ei. Ca și cum s-ar pune toți într-un cerc, s-ar lua de mână și, legănându-se la unison, ar scanda slogane motivaționale. Nu (prea) există conflicte și totul îmi amintește de episodul ăla din Star Trek Voyager, când Doctorul își creează o familie ideală în holodeck, unde soția și copiii lui nu fac decât să-l ridice în slăvi și să-i fie un soi de servitori neplătiți. Mă plictisește până la greață, căci pun pariu că astfel de familii n-au nici cea mai mică șansă să aibă vreo legătură cu realitatea. Iar, dacă ar exista, atunci membrii lor n-ar fi tocmai sănătoși la bibilică. În romanul lui Kirkland, familia lui Maggie este exact așa.
Concluzie: The Midwest Lawyer este un thriller juridic bunicel, care m-a captivat și m-a surprins pe alocuri. Protagonista Maggie Gallagher este o femeie curajoasă, puternică, perseverentă, inteligentă și foarte competentă în profesia ei de avocat. Cartea pe alocuri m-a surprins, iar deznodământul a fost neașteptat.
