La mine în cabinet, Anabela (31 de ani):
Anabela: S-a întâmplat lucrul de care îmi era cel mai frică: și Bubu se pare că e afemeiat. Salma – după cum știi e cea mai bună prietenă a mea – l-a văzut sâmbătă seara într-un bar cu alta. Erau bot în bot și păreau că se simt super bine. Mie Bubu mi-a zis că trebuie să muncească și sâmbătă, iar eu m-am gândit Săracul de el, o să m-apuc să-i fac musaca, adică mâncarea lui preferată. Așa că am gătit toată după-amiaza și l-am așteptat cu musacaua în cuptor. Proastă mai sunt! Am văzut negru în fața ochilor de gelozie, dar am decis să nu spun nimic.
Eu tac (și mă gândesc că toată lumea, cu excepția ei, știa că Bubu are această însușire).
Anabela: Știu ce gândești: Cora, prietena mea, prin intermediul căreia l-am cunoscut, mi-a zis de la început că e afemeiat, iar eu, nu numai că n-am crezut-o, dar am și rupt-o cu ea. Chiar și acum mă gândesc că ea voia să fie cu el, deoarece are doar iubiți boring, și a vrut să-mi spună de fapt că n-am nici o șansă la el. Adică să-l țin lângă mine. Sunt foarte uimită că Bubu s-a dus la alta… de ce ar avea nevoie? Ne potrivim atât de bine în pat! Toți cei cu care am fost mi-au zis că sunt o zeiță a sexului.
Noi, cu toții, suntem un produs genetic al mediului. Laolaltă cu moștenirea genetică, fiecare experiență pe care o trăim, inclusiv pre-natal, are potențialul de a ne forma, de a ne împinge pe o anumită traiectorie, de-a lungul căreia dobândim anumite scenarii inconștiente, care ne domină viața.
De când ne cunoaștem, Anabela mi-a povestit unele episoade importante din viața ei.
Ep.1 Sunt cea mai bună la suflet
Anabela (5 ani) are un frate mai mare decât ea cu doi ani și unul mai mic, tot cu doi ani. Simte, și cel mai probabil pe bună dreptate, că mama ei îi preferă pe băieți. Ea se joacă cu păpușa ei preferată pe covor, pe când frații săi discută în camera de alături.
– Mașinuța asta e roșie, spune cel mai mic dintre frații Anabelei, deci nu se poate strica.
Se aud niscaiva zgomote de metal lovit de pereți. Pe urmă, cel mai mare declară:
– Da, așa e. M-am plictisit de mașinuțe. Hai să ne jucăm cu altceva.
Cei doi băieți vin la Anabela și o întreabă:
– Crezi că păpușa ta se poate strica?
Anabela își lipește păpușa de piept și spune:
– E păpușa mea și eu nu vreau să se strice.
Fratele mai mare îi smulge păpușa din mână și o decapitează. Fetița izbucnește într-un plâns asurzitor, care o cheamă pe mamă. Băieții spun că ei doar se jucau. Fetița continuă să plîngă în hohote.
– Anabela, zice mama, trebuie să le dai și fraților tăi jucăriile, dacă le vor. Nu fii egoistă!
Societatea încurajează masochismul. Cel mai bine e să aibă cât mai mulți membri care să se sacrifice pentru alții necondiționat, să pună nevoile altora pe primul plan. De câte ori, încă din copilărie, n-am auzit reproșul „Ești egoist(ă)!” rostit pe o voce tăioasă, o manipulare grosolană la care punem botul de timpuriu, pentru că nu există pe lumea asta vreun copil care să nu-și dorească să fie „bun?” Iar, mai târziu, am auzit același reproș din gura tuturor celor care încercau să ne impună vreun sacrificiu. Ca sloganul vulcanienilor: „The needs of the many outweigh the needs of the few.”
Scenariul inconștient pe care Anabela l-a dobândit în copilărie, ca o consecință a incidentului de mai sus și a altora similare, este că ea n-are nici o șansă să se apere de distructivitatea altora și că băieții sunt demni de admirat (sau invidiat), fiindcă întotdeauna câștigă. Iar că femeile (reprezentate la început de mamă/imaginea maternă) sunt rivale sau inamice, în care nu poate avea niciodată încredere. De asemenea, ea ajunge în timp să creadă că n-are nici o șansă să înfrunte agresivitatea altora, doar ea este tot timpul vinovată de orice, și că singura soluție pentru ea este să se supună. Adică o formă de masochism psihic.
Ep.2 Sunt cea mai bună la toate
Anabela (11 ani) stă lângă tatăl ei pe canapea, în sufragerie. Mama ei șade pe un fotoliu. Se uită împreună la filmul Prizonierul din Azkaban, din seria Harry Potter. Fraților ei nu le place să se uite la filme pentru că, zic ei, „sunt prea lungi,” așa că au dat bir cu fugiții după scena din autobuz, când n-au înțeles poanta „Why the long faces?”, fiindcă nu prea știu engleză, iar Anabela a râs în hohote, pentru că știe.
Mama ei are o expresie chinuită pe față când Harry și Hermione se văd pe ei înșiși în trecut.
– Ce-i aiureala asta? face ea.
Anabela îi explică pe o voce sacadată:
– Dumbledore i-a dat Hermionei clepsidra cu care s-au întors în trecut, la sfatul lui.
– Acum mai e și SF, spune mama. Ce porcărie! Mă duc să-mi fac manichiura.
Tatăl Anabelei îi pune o mână pe umăr și îi șoptește la ureche:
– Tu ești fata mea deșteaptă, ești cea mai deșteaptă din casa asta.
Anabela zâmbește încântată.
Tatăl, care, spre deosebire de mamă, probabil o preferă pe ea băieților, îi întărește scenariul inconștient, cum că femeile sunt inamice, în care ea nu poate să aibă încredere, și că trebuie să le pună într-o postură inferioară, pentru ca ea să fie „cea mai tare” și să-și „țină” bărbatul lângă ea. Ca adult, ea n-are nici cea mai mică încredere în avertismentul Corei și tinde să o desconsidere. Unicul lucru pe care Anabela îl preia, interpretându-l dubios, din cuvintele Corei, este și singurul care îi poate valida scenariul, pe care simte nevoia să-l repete în orice împrejurare din viața ei.
Ep.3 Sunt cea mai bună la dramă
Toți copiii sunt deja adolescenți. Au început să aibă prietenii lor și o viață parțial separată de familie. Însă acum sunt cu toții la masă. Și tac. Tăcerea se prelungește vreo cinci minute. Tatăl o întrerupe spunând:
– S-ar putea să emigrăm în Australia.
Urmează haosul. Anabela izbucnește în plâns, fratele ei mai mare urlă cât îl țin bojocii că el n-are de gând să emigreze nicăieri și să-și părăsească prietenii, iar cel mai mic își aruncă brutal furculița în farfurie.
Peste încă cinci minute (de haos), tatăl continuă:
– Am glumit.
Există mulți oameni pe lumea asta care nu suportă să ducă o viață liniștită. Au nevoie de drame. De preferință periodic toată viața lor. Altfel nu simt că trăiesc. Îi apucă o plictiseală insuportabilă și, la fel de periodic, își creează singuri drame. Din lipsă de imaginație și probabil masochism, găsesc moduri de a-și produce singuri suferință, nu doar lor înșiși, ci și tututor celor din preajma lor.
Există moduri foarte ingenioase de a te asigura că trăiești o dramă perpetuă. Unul dintre ele e să te combini cu un afemeiat. Așa este și Anabela. Este geloasă din fire, iar orice privire pe care Bubu o îndreaptă către altă femeie (și, desigur, el o îndreaptă către majoritatea lor) este o sursă de dramă pentru ea. Acesta este principalul motiv pentru care este atrasă doar de afemeiați. Ceilailalți i se par plictisitori, iar scenariile lor inconștiente nu se potrivesc cu ale ei.
Aceste scenarii inconștiente nu se aplică doar în relațiile romantice, ci și în toate celelalte pe care Anabela le are.
La mine în cabinet, peste două săptămâni:
Anabela (parcă trăsăturile i s-au prelins pe față): S-au întâmplat destul de multe de când nu ne-am văzut… Vinerea trecută am ajuns acasă și am găsit un buchet mare de flori pe masa din hol. Bubu mă aștepta cu mâncare caldă și o sticlă cu vin scump, franțuzesc. M-am simțit în al nouălea cer, când mi-a zis că doar eu sunt zeița lui și doar pe mine mă iubește. Am făcut sex, a fost minunat. Am continuat să bem vin, iar el mi-a zis Vai ce super a fost, de ce nu putem să facem sex așa, în fiecare zi. Cum aș putea asta, m-am gândit eu, muncesc uneori 12 ore și ajung frântă acasă, abia mai pot să fac un duș. Dar mi-am propus ca în weekend să-i respect dorința, așa că m-am străduit și sâmbătă și duminică dimineață să fac acrobații în pat. Știi, toată lumea zice că ești fericit după aia, dar eu abia mai puteam să stau jos și n-aveam energie nici să mă duc până la baie. Mi-a zis să-i gătesc musaca. Așa că m-am dus în piață să cumpăr ce aveam nevoie și i-am gătit-o. Știa foarte bine că eu abia mâncasem musaca și nu mai aveam nici un chef. La prânz, de fapt după ce am mâncat, mi-a zis că vrea să emigrăm în Spania. Asta a fost prea mult pentru mine, așa încât i-am spus că eu am aici un job care-mi place foarte mult și prieteni pe care nu vreau să-i pierd. Iar el a zis Ce prieteni, că Salma și-o trage cu mine de vreo două luni. Și tot el mi-a dat papucii. A zis că e îndrăgostit de Salma și că o să plece cu ea în Spania.
