A treia carte din seria ce îl are ca protagonist pe maiorul Heathcliff Lennox, un pilot care a luptat în primul război mondial. Cartea se petrece în 1921, când Heathcliff este rugat să se ducă la castelul Braeburn, în Scoția, unde prietenul său, Swift (care e proaspăt căsătorit) are nevoie de ajutor.
Maior Heathcliff Lennox. The Manor. STOP. Găsit schelet. STOP. Acum infestat cu arheologi. STOP. Bănuiesc că sunt de fapt Căutători de comori. STOP. Capul a dispărut. STOP. Investighez. STOP. Florence gravidă. Nițeluș copleșit. Aș vrea o mână de ajutor. Jonathan Swift. STOP.
Greggs s-a uitat la mine, pe când eu am ridicat din sprâncene.
⎻ Capul a dispărut, am meditat eu. Oare să fie al lordului?
⎻ N-aș putea să spun, sir, a replicat Greggs pe o voce plată.
⎻ Și ce e cu căutătorii de comori? Braeburn-ii n-au nici un chior.
⎻ Mare ghinion, sir.
⎻ Da… Ar trebui să le trimitem și noi o telegramă, m-am hotărât eu.
⎻ Într-adevăr, sir, zice el, impasibil.
⎻ Știi, felicitări și așa mai departe, i-am explicat eu.
⎻ Pentru bebeluș, sir?
⎻ Păi, doar n-o să-i felicit pentru schelet, Greggs.
Nici măcar n-a clipit.
Stilul autoarei îmi amintește de P.G. Wodehouse. Adică e plin de umor, de cele mai multe ori sec. O adevărată delectare pentru mine.
Spre deosebire de primele romane din serie, acesta este în primul rând de aventuri și abia în plan secund un whodunnit. Personajele mișună prin pasaje subterane, încăperi secrete, mereu în beznă și căutând bijuterii și comori. Adică mai multă mișcare și mai puțină gândire.
Ce mi-a plăcut mult în The Curse of Braeburn Castle sunt referirile la istoria Scoției, mai precis la ceea ce ei numesc The Isles (insulele). În secolul XII, Somerled, galez și fondator al mai multor clanuri, a cucerit de la scandinavi mai multe teritorii, învingându-l în bătălii pe nepopularul rege Godred și alungându-i pe vikingi din insule.
În carte, autoarea spune că Ivar l-ar fi omorât pe Somerled în cortul său (în realitate se pare că a fost decapitat de un preot pe câmpul de luptă), după care i-a furat coroana și avuția, iar pe urmă s-a refugiat în castelul Braeburn.
Acea coroană a dispărut deodată cu capul scheletului (presupus a fi al lui Ivar), motiv pentru care Heathcliff, Swift și arheologii trimiși s-o evalueze umblă de colo-colo ca bezmeticii prin beznă și labirinturi sinistre.
Amuzante sunt și cele două animale ale lui Heathcliff, Foggy, un cățel haios și Tubbs, prietena lui, o pisicuță leneșă. Foggy se distrează împrăștiind găinile și până la urmă devine erou, iar Tubbs caută doar locuri călduroase pe lângă sobe, unde să poată moțăi în voie.
Concluzie: The Curse of Braeburn Castle este un whodunnit, în care principala îndeletnicire a personajelor este să caute comori în uriașul castel părăginit din Scoția. Presărat cu cimpoaie și umor, este al treilea roman din seria Heathcliff Lennox și conține o mulțime de detalii din istoria Scoției. Nu mi s-a părut la fel de bun ca primele două din serie, însă tot mi-a plăcut destul de mult.
