primul roman din seria Ana and Din Mysteries
The Tainted Cup este un excelent roman fantasy. Și oarecum steampunk, căci mulți dintre oameni au implanturi în corp.
În trecutul îndepărtat, leviatanii, adică niște creaturi uriașe, cam de dimensiunea unui deal, cu labele de vreo cinci metri lungime, au început să iasă din oceane și să invadeze orașele de pe mal. Oamenii trăiau permanent cu spaima că locuințele le vor fi distruse și că vor fi nevoiți să se refugieze în peșteri sau în alte orașe vecine.
Împăratul a cucerit teritoriile rând pe rând, iar acum încearcă să le protejeze de invaziile care se întâmplă mai ales în anotimpul ploios. Armata însărcinată cu protejarea teritoriilor este compusă din oameni cu implanturi care le întăresc sau extind mușchii. Există un soi de guvern, format din oameni cu implanturi specializate, precum inginerii, care au construit ziduri de-a lungul malului, menite să-i împiedice pe leviatani să iasă din apă.
Dinios Kol, adică Din, este engraver. Are implanturi care îl ajută să aibă o memorie perfectă. Reține discuții, imagini și chiar mișcări. Le poate reproduce la comandă, după ce miroase sticluțele cu anumite parfumuri, care îl ajută să memoreze tot ce se întâmplă în jurul său.
Din este asistentul investigatoarei Ana Dolabra, o femeie extraordinar de inteligentă, cu o minte strălucită, dar care se apără de stimuli externi, punându-și o fașă peste ochi.
În orășelul unde locuiesc și lucrează Ana și Din, este găsit un cadavru în casa unui clan de aristocrați. Din ofițerul suprinzător găzduit în conac, crescuse o plantă invazivă, care în trecut distrusese un întreg canton. Cei doi sunt puși să investigheze crima și descoperă că sunt nevoiți să se ducă într-un oraș mare, amenințat de leviatani.
Cartea mi s-a părut senzațională. Demult n-am mai descoperit un autor de literatură fantasy care să mă impresioneze. Lumea pe care o construiește cărămidă cu cărămidă (sau mai precis perete de ferigi cu perete de ferigi, căci de regulă casele locuitorilor sunt făcute din plante procesate) este frumoasă, stranie pe alocuri și deloc polarizată. De pildă, oamenii sunt mulțumiți să plătească taxe și, în schimb, să fie protejați de leviatani și de hoți sau criminali. Adică armata – care e și poliție în același timp – este admirată, iar împăratul ovaționat. De asemenea, implanturile mi s-au părut ingenioase. Apoth-ii, un soi de farmaciști-medici cercetători, au un implant care le îmbunătățește mirosul și misiunea de a descoperi noi medicamente sau de a analiza substanțe necunoscute. Adică au rol și de medici legiști. Iar axiom-ii sunt specializați în matematică și au un implant care îi ajută să execute instantaneu în minte tot felul de operațiuni matematice.
Pe parcursul romanului, cazul anchetat de Ana și Din devine din ce în ce mai complicat și include din ce în ce mai mulți suspecți. Talentele lor sunt puse la grea încercare. Întreaga poveste e relatată de Din, la persoana întâi. Prin urmare, noi, cititorii, primim indiciile deodată cu el, iar, încetul cu încetul, ițele se dezleagă. Autorul este atât de talentat, încât parcă aș fi văzut concret cum mintea genială a Anei deznoadă și delimitează firele ce inițial par copleșitor de încâlcite.
Trebuie să recunosc că am avut câteva bănuieli care mi s-au adeverit. Însă tabloul acestei lumi fantastice și al cazului este atât de frumos și de complex, încât asta nu mi-a diminuat deloc plăcerea de a descoperi, împreună cu Din, întregul adevăr.
Concluzie: The Tainted Cup de Robert Jackson Bennett este un roman fantasy excelent. Proza se scurge fluent și ne ține pe noi cu sufletul la gură, iar pe micile noastre celule cenușii într-o agitație entropică. Vi-l recomand din tot sufletul.
