din seria Prostia patologică
Copiii, de felul lor și instinctiv, nu sunt pasivi, însă majoritatea adulților îi vor așa. Mai puține bătăi de cap. Mai puțină iritare dacă, de pildă, un copilaș foarte mic vrea să studieze un cui și nu știe să facă altceva decât să-l bage în gură. E periculos, nu? Asta i se spune, este un adevăr, iar copilașul învață încetul cu încetul, din experiența de zi cu zi și tot felul de micro-interacțiuni, că adultul vrea ca el să facă aproape tot timpul doar ce i se zice să facă.
Mai târziu, la școală, el nu trebuie să „vorbească” în ore. Îmi place foarte mult interdicția asta. Adică nu trebuie să pună întrebări, ci trebuie să înghită pe nemestecate ce-i spune adultul. Rețeta perfectă pentru a crea analfabeți funcționali.
Nu trebuie să „comenteze.” Într-o paranteză fie spus, „a comenta” are o conotație neutră, înseamnă a vorbi despre un lucru, a-l interpreta, a-l analiza, a exprima părerea despre acel lucru. Este teribil de expresiv faptul că în limba română, de foarte mulți ani, încă de la începutul carierei mele, am aflat cu stupoare că acest verb și-a schimbat sensul în a „critica.” Pe atunci, scrisesem un mesaj unei mămici, în care i-am spus că îmi doresc să comentez câteva aspecte legate de rutina zilnică a copilului. Comentariile mele nu ar fi fost critice. Însă uite-așa am rămas fără un client, căci, mi-a spus o colegă „Trebuie să te adaptezi limbajului actual.” Ha! În prezent evit sistematic să folosesc acest cuvânt.
Această schimbare de sens exprimă minunat nevoia românilor de a auzi doar laude și în general doar ce le convine să audă. Iar profesorii sunt… români. Doamne ferește să „comentezi.” Critica și gândirea analitică au devenit automat obrăznicii. Comentariile sunt respinse, considerate agresive și duc la pedeapsă.
Ce urmează logic este că, de regulă, în sistemul de învățământ, gândirea critică și analitică este pedepsită. Copilul ajunge să fie pedepsit și uneori chiar persecutat (am auzit de niște cazuri) dacă îndrăznește să gândească cu capul lui. Ba chiar am cunoscut un copil care, în gimnaziu, a fost în pericol de exmatriculare pentru că a avut tupeul să vină cu o soluție originală de rezolvare a unei probleme.
