Continuarea interpretării testului 12 axe1.
Economie (7) pe axa privat – public. Totul ar fi minunat dacă companiile esențiale pentru populația țării (de tipul termocentralelor, hidrocentralelor sau distribuției de apă) ar rămâne ale statului, iar statul ar avea cea mai mică urmă de intenție bună față de populație. Însă, după cum stă treaba acum, nici o șansă. De șapte ani de zile, în zona unde stau nu e apă caldă decât foarte rar, iarna trecută n-am avut decât 12 zile de căldură, iar autoritățile nu numai că nu fac nimic, dar nici măcar n-au vreun plan. Ultimul lucru pe care mărețul președinte Dan l-a făcut când a plecat de la primărie a fost să rezilieze contractele pentru micro-centrale care să ne rezolve problema termoficării. De asemenea, primăria generală, cele de sector și ministrul energiei refuză explicit și foarte vocal să facă ceva în privința asta. Cea generală spune că termocentralele țin de minister, primăria de sector refuză să aloce spații pentru eventualele micro-centrale, iar ministerul practic ignoră cu desăvârșire problema. Și iac-așa vreo 400.000 de bucureșteni stăm jegoși și dârdâim în frig de șapte ani.
Iar în privința energiei și gazului, ei bine, statul adică Bolojan și gașca lui, abia așteaptă să ne usuce de bani, aidoma unor tâlhari la drumul mare. Adică nicidecum să aibă cea mai mică intenție de a proteja populația de lipsuri și creșteri de preț, acești guvernanți preschimbați în ultimii ani în niște tâlhari ca în Evul Mediu, vor ca populația să plătească un preț cât mai mare pe utilități.
Am văzut, cei care am trăit perioada comunistă, ce s-a întâmplat când companiile erau deținute de angajați. Nimeni nu făcea nimic.
Așa încât e cam greu să-ți dorești în acest moment ca firmele să nu fie private. Măcar ele sunt nevoite să țină seama de piața internațională și să se apere de faliment.
M-am îndepărtat de psihologie, căci mă doare sufletul când văd ce se întâmplă acum pe plan politic și economic. Din perspectivă psihologică, poziția pe această axă ține de atitudinea față de autoritate, mai precis față de competența și bunele sale intenții. Narcisismul este principalul obstacol în calea recunoașterii unei autorități. Mai profund invidia, ce îi împiedică pe oameni să creadă că o autoritate face sau ar putea să facă un lucru bun pentru ei.
Din păcate realitatea politică de acum, aș zice că îi face pe cei care îi consideră pe guvernanți autorități competente cu bune intenții, masochiști rupți de realitate. Chiar și cei care profită de situația actuală m-aș mira să-i creadă competenți și benigni.
Comerț (9) pe axa protecționism – globalism.
Bei vinul făcut de tine din via familiei sau cauți un Châteauneuf du Pape care costă o grămadă de bani, dar despre care crezi că are o aromă splendidă? Cumperi găini și le crești în curte cu chinuri și insomnii din cauza cocoșului? Sau preferi să-ți gătești puiul din supermarket?
Să zicem că ai o companie de IT. Angajezi români, închiriezi birouri și stai la serviciu 12 ore pe zi, în acest chip având un mai mare control asupra producției de aplicații sau lucrezi de la distanță cu străini, pe care îi plătești mult mai puțin, dar renunți la control și speri ca lucrurile să iasă bine, fără ca tu să intervii prea mult în treaba lor?
Preferi să plătești taxe de 99% pe venit dacă ai sub 30 de angajați, căci asta ne paște pe viitor în România, sau îți faci o companie în orice altă țară, unde plătești de 9 ori mai puțin?
Ai prefera să-ți angajezi membrii familiei în compania ta, deși sunt o mulțime de dezavantaje (multă dramă, certuri, pretenții speciale) pentru că ai cea mai mare încredere în ei sau lucrezi cu oameni selectați printr-un proces dedicat?
Cred că în aceste exemple e evidentă legătura cu tendințele personalității tale, căci despre familie și control am scris deja.
Aș mai adăuga și faptul că poziția pe această axă are legătură și cu scenariul tău prin care formezi relații. O relație poate fi văzută și ca un schimb, aidoma comerțului. Un schimb de afecte, în primul rând, dar și de opinii, de influență, de suport etc. Din această perspectivă un scor mare spre globalizare ți-ar permite să ai relații extra-conjugale fără (prea mari) remușcări, iar un scor ridicat spre protecționism ar indica o tendință către gelozie și posesivitate. Reținerea de a-ți plăti angajații localnici și de a accepta să plătești un produs sau un serviciu băștinaș ar sugera că, în relații, dai mai puțin decât primești și decât ar merita celălalt.
Lăcomia pentru bani are aceeași sursă inconștientă ca și cea față de mâncare, afecte și cam orice. Este ceva foarte primitiv și, după părerea mea, stă la baza globalizării și a corporațiilor în general. Nu pot decât să mi-i imaginez pe Elon Musk, Bill Gates și alții ca ei, cu babețică, într-un scăunel pentru bebeluși, bătând cu furculița de plastic în masă și zbierând din toți bojocii după o mamă dezastruoasă la gătit care să le aducă de mâncare.
Religie(10) pe axa areligios – religios. Nu pot să nu remarc faptul că creatorii testului au evitat să folosească cuvântul „ateu.” Probabil a căpătat o conotație extrem de negativă.
O să mă refer la toleranța față de alte religii, căci un om religios nu poate să nu recunoască punctul comun cu cei care, chiar și de alte religii, îl are: încrederea într-o entitate superioară, omniprezentă și atotputernică, care există, însă este invizibilă, mai puțin în vise sau stări similare. Iar măsura în care o persoană religioasă tolerează altă religie depinde foarte mult de cât de mari sunt diferențele între valorile și obicieiurile acelor religii.
Fără îndoială că religia impune un sistem propriu de valori și obiceiuri, în scopul de a reglementa și chiar de a crea un anumit tip de ierarhie și de viață socială. După părerea mea, lumea ar fi mult mai nefericită fără Crăciun. Nici măcar Ceaușescu n-a îndrăznit să-l interzică, de pildă interzicând vânzarea de brazi sau obligându-i pe toți să se ducă la serviciu sau la școală pe 25 decembrie.
De asemenea, interdicțiile de pildă creștine, adică să nu omori, să nu furi etc, au rolul de a crea comunități în care oamenilor să le fie teamă de pedeapsa divină dacă fac fapte rele. Psihanaliștii, însă, au constatat pe baza informațiilor clinice că un om ajuns la ultimul nivel de dezvoltare afectivă, se abține să facă rău altora doar pentru că îl opresc vinovăția proiectată în viitor sau empatia când își imaginează suferința celui pe care l-ar răni.
