Romanul este un thriller cu avocați, al cărui nucleu este procesul unei femei acuzate de crimă. Rob Rinder este în realitate avocat pledant (barrister) în Marea Britanie. Sistemul de acolo este diferit de ce cunoaștem noi. În UK există asociații de avocați pledanți, numite chambers, care își primesc cazurile fie de la stat, fie sunt de la clienți pe care să-i reprezinte, contra cost, în procese. Prin urmare, membrii unei astfel de asociații pot fi și procurori, când le cere statul, nu doar avocați ai apărării. Doar membrii unei astfel de asociații (membri care, de altfel, poartă titlul de king‘s counsel, pe scurt KC) pot pleda în instanță, unde obligatoriu poartă peruci albe și robe negre. Iar aceștia deseori sunt ajutați în investigații și pregătirea cazului de alți avocați din afara asociațiilor, care, din câte știu, nu sunt în barou.
În The Defense, Adrian Wells, patronul unui lanț de hoteluri de lux, specializat în vindecarea trupului și sufletului prin metode de medicină alternativă – în special cu ajutorul plantelor medicinale – este ucis prin otrăvire, sub ochii fanilor săi, cu o sare de baie pe care tocmai o lansa pe piață.
Singura suspectă este asistenta lui personală, Jules. Aceasta este arestată, trimisă la închisoare și acuzată de crimă. Alex, împreună cu echipa sa, primește sarcina s-o apere în instanță, unde colega și prietena lui cea mai bună, Georgina, va fi avocata acuzării.
Alex investighează cu mare entuziasm viața victimei și, în general, ce s-a întâmplat la hotel în ziua când a avut loc crima. În acest fel are ocazia să cunoască personaje interesante, precum un instructor de yoga, despre care ai zice că e întruchiparea calmului absolut, dar de fapt clocotește pe dinăuntru de furie, spioni ai firmelor de medicamente convenționale, iubite aparent îndurerate și fani răvășiți de moartea idolului lor.
O cunoaște și pe Saddie, o jurnalistă drăguță și simpatică, care a venit la lansarea sării de baie pentru a scrie o recenzie în revista Condé Nast Traveller. Alex se simte atras de ea, însă, din cauza faptului că e implicată în caz, are mari reticențe să înceapă o relație.
Împreună cu echipa lui, Alex concepe o strategie de apărare în instanță pentru Jules. Ca să formeze în mințile juraților cel puțin o îndoială rezonabilă (reasonable doubt) că Jules ar fi vinovată de crimă, el și cele două colege din echipa lui susțin că poliția a anchetat prost cazul, căci a exclus de la început orice alt suspect în afara clientei lor.
Cartea este plină de umor și de afirmații incisive precum
Scârba lui față de el însuși nu prea avea cum să scadă, căci absolut toți oamenii din sala de judecată păreau să aibă privirile ațintite asupra lui. Privirea judecătoarei avea o ferocitate de director al unei școli. Jurații se holbau la el de parcă ar fi fost un animal deosebit de interesant dintr-o grădină zoologică.
sau
E o strategie clasică în patriarhie să pui o femeie într-o situație imposibilă, iar apoi s-o faci nebună dacă protestează.
Concluzie: Stilul autorului este clar, succint și comic. Povestea curge fluent și natural. Te face să dai paginile fără să-ți dai seama cât timp a trecut de când te-ai apucat de citit. Este foarte palpitantă. Convorbirile telefonice ale lui Alex cu mama lui sunt hilare. Dar… romanul este prezentat ca fiind un murder mistery, nu doar un thriller cu avocați. Sfârșitul m-a dezamăgit și văd că din ce în ce mai mulți autori decid să urmeze aceeași cale ca în The Defense. Ca thriller cu avocați este de cinci stele, însă ca murder mystery doar de patru.
