L.J. Ross publică în fiecare vară câte un roman de vacanță. Adică ușor de citit, a cărui acțiune se petrece de obicei undeva pe malul mării, destul de scurt (The Lizard are puțin peste 200 de pagini) și deloc deprimant.
Bryher este o tânără care a muncit foarte mult să devină un chef faimos, iar restaurantele unde lucrează au, de regulă, chiar stele Michelin.
Ea ține un curs pentru bucătari în Londra, unde îl cunoaște pe David, un bărbat blond și bronzat. El o invită la cină și apoi aparent se îndrăgostesc unul de celălalt. Trăiesc împreună câteva luni de pasiune nebună. Doar că, imediat după ce cursul se încheie, iar David primește diploma pe care Bryher i-o înmânează personal, el pur și simplu dispare. În apartamentul unde locuise, nu mai rămâne nici o urmă după el. Nu doar obiectele lui personale lipsesc, ci chiar și mobila sau covoarele.
Dezamăgită și descurajată, Bryher ia decizia să accepte postul de chef la un restaurant din Cornwall.
Doi ani mai târziu, ea răspunde unui apel de urgență și, împreună cu echipajul vasului Helen of Troy, încearcă să-i salveze pe oamenii aflați pe un iaht luxos distrus de stânci în timpul unei furtuni. Din păcate s-ar părea că toți cei de pe vas au murit, în afară de un bărbat inconștient pe care reușesc să-l aducă pe mal. Bărbatul suferă de amnezie și, prin urmare, nu-și mai aduce aminte nimic din ce s-a întâmplat. Nici măcar nu-și știe numele. Nu mică îi e mirarea lui Bryher când îl recunoaște. E David.
Povestea lui Bryher este superbă și încurajatoare. Ea a fost crescută la început de o mamă dependentă de droguri. Pe când bătea străzile în speranța că găsește ceva de mâncare prin gunoaiele restaurantelor, Nell, patroana unui restaurant, care o vede pe Bryher cum fură o ciocolată, o invită în localul ei și îi oferă slujba de a spăla vase. M-au impresionat ambiția și perseverența cu care această fată, atât de amărâtă la începutul vieții ei, învață și muncește să devină unul dintre cei mai renumiți chefi din Anglia.
Din nefericire, nu m-au mai impresionat prea multe alte lucruri din acest roman. Pentru mine a fost extrem de previzibil. Nu-mi place deloc când cititorul se prinde de tot felul de întorsături de situație mult înainte ca acestea să aibă loc în carte. De asemenea, romanul este mai degrabă romantic și siropos decât thriller. Iar, cum spuneam misterul este practic inexistent.
Scenele unde membrii echipajului de salvare, dintre care face parte și Bryher, se luptă cu marea zbuciumată și valurile uriașe pentru a-l salva pe David sau, mai târziu, pentru a aduce la mal cadavre, sună interesant, dar de fapt mie mi s-au părut repetitive.
Concluzie: The Lizard mi s-a părut mediocru. Talentul de povestitor al autoarei a creat o poveste frumoasă de viață a personajului principal, însă romanul mi s-a părut lipsit de orice mister și plin de sentimentalisme prea siropoase.
