a IV-a carte din seria DI Liam O’Reilly Mysteries
Stewart Giles are toată admirația mea nu doar pentru că este un scriitor talentat și creează povești interesante, pline de mister și de imaginație, dar și fiindcă s-a publicat singur pe Amazon.
Detectivul-inspector Liam O’Reilly s-a mutat în Guernsey pentru a scăpa de agitația din Dublin. Din garda irlandeză, a ajuns detectiv în poliția britanică și s-a trezit că pe insula unde ar fi trebuit să ducă o viață tihnită, după moartea soției sale, are de-a face cu tot felul de crime oribile.
În plus fiica lui Liam, Assumpta, ajunge să aibă o relație cu un membru al echipei acestuia, DC (detective constable – adică cel mai mic grad de detectiv în poliția britanică), pe care nu poate să-l sufere.
O’Reilly nu putea să înțeleagă ce-i plăcea fiicei lui la el. DC Andy Stone era colegul lui laș și probabil cel mai dezgustător bărbat pe care O’Reilly îl cunoscuse vreodată. Scund și schilod, cu ochii lui de șobolan și cu dinții săi galbeni și ieșiți în afară semăna mai mult cu o rozătoare decât cu orice om pe care O’Reilly îl văzuse în viața lui. Iar personalitatea nu-i compensa aproape deloc defectele fizice. Era leneș, ursuz, iar din când în când se bosumfla fără motiv.
După cum se vede, romanele din seria Liam O’Reilly au umor. Iar personajele sunt interesante și bine construite. Nu doar Liam și cei din echipa sa, ci și suspecții.
Aceștia sunt toți membrii ai două familii bogate de pe insulă, Durand și Simon. Cele două familii sunt în conflict de sute de ani și pare-se nu se știe de la ce a pornit totul.
Oricum, bucătăria unuia dintre restaurantele familiei Simon este făcută scrum într-un incendiu provocat, deci nu accidental, iar principalii suspecți sunt cei din familia Durand. Liam este smuls de lângă iubita lui, Victoria, o pasionată de motociclete, care le și vinde într-un magazin pe care-l deține împreună cu fratele ei, pentru a ancheta incendiul.
Liam nici nu apucă să discute cu patriarhul familiei Simon, când logodnica fiului acestuia și amantul ei, un Durand, sunt găsiți morți. Nu doar atât, dar logodnica și unul dintre pereții exteriori ai casei unde sunt uciși cei doi sunt acoperiți cu o vopsea neagră și lucioasă de email.
Conflictul dintre cele două familii escaladează pe măsură ce apar și alte cadavre vopsite în negru și lucioase. Scenele crimelor sunt parcă desprinse din filme de groază. Liam este cam debusolat, căci simte ceva putred în toată povestea, doar că nu reușește să găsească nimic în istoria relației dintre cele două familii care să le explice conflictul. Iar membrii celor două familii tac cu obstinație, deși e limpede că ascund secrete hidoase.
Singurul reproș pe care i-l aduc cărții este că uneori autorul repetă inutil anumite detalii. Și chiar am crezut că pocnesc dacă mai citesc o dată cuvintele „vopsea neagră.”
Concluzie: Malice on the Island este un police procedural britanic, avându-l ca protagonist pe un detectiv irlandez mucalit, Liam O’Reilly. Cartea mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut captivantă și plină de mister. Atmosfera claustrofobă de pe insulă, unde e imposibil să nu te ciocnești la tot pasul de orice rezident, mi se pare clasică pentru un roman britanic și niciodată n-o să mă satur de ea.
