Mini-serial britanic cu șase episoade, The Blame îi are în rolurile principale pe Michelle Keegan și Douglas Booth, Emma și Tom, care sunt polițiști și parteneri de echipă. Este ecranizarea romanului cu același titlu de Charlotte Langley.
Emma și Tom investighează moartea lui Sophie, o adolescentă de 16 ani. Ea era patinatoare de performanță, iar primul suspect este antrenorul ei. Încă din primul episod reiese că de fapt mai multe femei au fost drogate și apoi violate. N-au făcut reclamație pentru că – pare-se – violatorul are legături cu poliția sau chiar este polițist.
Mini-serialul este foarte palpitant și plin de întorsături de situație până în ultima scenă. Toți bărbații din departamentul de poliție al secției unde lucrează Emma și Tom, formează un grup pe WhatsApp unde își trimit tot felul de mesaje misogine. De pildă adolescenta victimă, când a depus prima oară reclamație, a fost pusă în interviu să arate concret ce i-a făcut bărbatul care a abuzat-o. Apoi filmulețul a fost distribuit tuturor membrilor grupului WhatsApp, care s-au amuzat de fâstâceala fetei și de cerința inacceptabilă a celui care stătea de vorbă cu ea.
Actorii joacă binișor. Dar cel mai mult mi-au plăcut intriga și povestea din mini-serial. Aproape toți polițiștii devin suspecți, se întrezărește și o conspirație la nivel înalt, iar atmosfera este îmbibată de pericol și mister. Mi se pare o adevărată performanță să reușești acest lucru în toate cele șase episoade.
Misoginismul polițiștilor mi s-a părut excesiv. De pildă, antrenorul patinatoarei a continuat bine mersi să antreneze alte fete, deși nu doar că o pipăise pe Sophie, dar mai fusese reclamat în trecut. Mi se pare incredibil să fie așa. De asemenea, iarăși îmi vine greu să cred că polițiștii din UK râd de femei violate și le pun să se pipăie în fața lor. Poate că o mai exista pe alocuri vreunul, dar mi se pare greu de crezut că se încurajează astfel de comportamente la nivel instituțional.
Sfârșitul a fost complet neașteptat pentru mine, iar surprizele s-au ținut lanț până în ultimul moment.
Concluzie: The Blame este un mini-serial britanic cu șase episoade, care mi-a plăcut mult. Intriga este foarte, foarte palpitantă și plină de surprize până în ultimul moment. Unele detalii sunt puțin cam prea trase de păr, însă întorsăturile de situație compensează cu vârf și îndesat.
PS: Îmi cer scuze pentru recenzia asta cam poticnită, însă sub geamul meu sunt vreo zece inși care zbiară ca din gură de șarpe, suflă ca disperații în fluiere, iar polițiștii își declanșează sirenele mașinilor pentru a-i încuraja pe cei care mă bucură cu câte un maraton aproape în fiecare weekend. După nenumăratele șantiere pe care le rabd de mulți ani în timpul săptămânii, acum minunații noștri conducători au decis că trebuie să-mi trimită acasă urlători și duminica. Nu-i de mirare că din ce în ce mai multă lume e lipsită de considerație pentru toți ceilalți, dacă autoritățile participă cu atâta pasiune la zgomotele asurzitoare din spațiul public.
