primul roman din seria The North Falls
Karin Slaughter este o scriitoare americană prolifică. The North Falls este a treia serie a ei, iar toate trei sunt police procedurals. North Falls este o localitate mică din statul Georgia, SUA, cu particularitatea că Departamentul Șerifului este format în majoritate din membrii familiei Clifton.
Emmy Clifton este ajutor de șerif, iar șeriful este tatăl ei, Gerald. Povestea se învârtește în jurul lui Emmy care, la începutul cărții este căsătorită cu un bărbat abuziv și parazit, Jonah, cu care are un fiu pe nume Cole.
În timpul petrecerii de Ziua Independenței, adică pe 4 iulie, două adolescente de 15 ani dispar, lăsându-și bicicletele într-o poieniță. Una dintre fete, Madison, este fiica celei mai bune prietene a lui Emmy și, în după-amiaza petrecerii vrea să discute cu ajutorul de șerif. Însă Emmy, foarte supărată din cauza soțului ei, o refuză și se duce în toaletă să bocească un pic. Vă închipuiți cât de vinovată se simte Emmy, după ce Madison, împreună cu prietena ei cea mai bună, sunt date dispărute puțin mai târziu.
Romanul are două părți. În prima parte, cele două adolescente dispar pe 4 iulie, iar în a doua parte, cu 12 ani mai târziu, o altă adolescentă este răpită. În partea a doua, Cole lucrează și el în Departamentul Șerifului. Iar maică-sa, Emmy, este șefa lui.
Și pentru mine, personal, romanul are două părți. Partea cu investigațiile, care sunt de-a dreptul perfecte, și partea cu viața de familie care este o telenovelă melodramatică și foarte siropoasă. Sărmanii membri ai familiei Clifton suferă tragedie după tragedie pe tot parcursul cărții. Nu li se întâmplă absolut nimic bun. Cu toții suferă mai mult sau mai puțin în tăcere și suferința asta îi face pe toți, tot timpul, să tremure (membrele se bâțâie, capul dârdâie, corpul se clatină) – iar eu n-am mai auzit așa ceva până în romanul ăsta – să amețească și să vomite. Tragedia asta eternă și manifestarea ei psihosomatică mi-au displăcut profund și, la fel ca în celelalte cărți ale lui Karin Slaughter, mi se par singurele defecte ale romanului. Lumea se mai și înfurie din când în când, însă pentru această autoare, oamenii care suferă tremură din toate mădularele, amețesc și vomită.
Surprinzător, Slaughter este în rest o psiholoagă foarte bună. Emmy care refuză să vorbească cu Madison, fiindcă plânge din cauza soțului ei, are parte de o reacție superbă a prietenei sale, mama fetei:
⎼ Știi foarte bine ce-ai făcut. L-ai ales pe el – l-ai ales pe mârlanul ăla narcisic și malefic, în locul fetiței mele scumpe și dezorientate. Hannah și-a ridicat mâinile deasupra capului, aproape incandescentă de furie. (…) Nu-l iubești pe Jonah. Ești dependentă de defectele lui. Nu-ți poți repara familia de căcat, așa că încerci să-l repari pe el.
Ultima frază este chiar o interpretare în psihanaliză. Iar scriitoarea are intuiție și talent, empatie și, fără îndoială, cunoștințe zdravene de psihologie și chiar psihanaliză. Unele interogatorii din a doua parte a cărții sunt foarte inteligente și captivante.
Iar investigațiile sunt impecabile. Nu există nici un moment de plictiseală sau repetiție în desfășurarea lor. M-au impresionat, ca în aproape toate cărțile ei.
Concluzie: We Are All Guilty Here este prima carte din seria The North Falls și un police procedural superb, palpitant, inteligent și foarte bine conceput. Departamentul Șerifului din mica localitate este compus predominant din membrii familiei Clifton, care suferă o tragedie după alta, ca într-o telenovelă. Karin Slaughter este foarte talentată și empatică, așa încât își construiește superb personajele. Dacă n-ar descrie într-un mod dubios suferința lor – adică prin psihosomatizări de tip tremurici și vomă – romanul ar fi perfect.
