- a V-a parte din seria Murderbot Diaries
Murderbot-ul este un android cu formă umană – adică nu-ți dai seama când îl vezi îmbrăcat că nu este om – conceput și programat pentru a asigura siguranța clienților săi. Un soi de bodyguard. La începutul primului roman din serie, protagonistul android își dezactivează un modul executiv care îi permite să nu mai respecte necondiționat comenzile pe care i le dau clienții. Adică el începe să gândească cu mintea lui pozitronică, dominată, cel puțin aparent, doar de logică. De asemenea, se auto-numește Murderbot, termen pe care eu l-aș traduce Crimobot, în urma unui incident dintr-o mină și pentru că rolul lui este să-i ucidă pe cei care îi atacă clienții.
Network Effect este de fapt primul roman din serie, căci celelalte patru dinaintea lui au fost nuvele. Aici apare prima și cea mai mare nemulțumire a mea legată de carte: este mult prea lungă. Ar fi ieșit o nuvelă superbă și ireproșabilă din ceva ce mie mi s-a părut un text foarte repetitiv și doar cu câteva idei, prea puține pentru cele aproape 400 de pagini ale cărții.
Protagonistul ne relatează peripețiile prin care trece la persoana I, iar cuvintele și gândurile lui sunt pline de umor neintenționat. Din păcate chiar și umorul a lipsit în cea mai mare parte a cărții, spre deosebire de primele patru din serie.
Încă mai există pasaje gen: Partea cea mai grea a fost să mă opun miilor de ore de experiență și antrenament virtual, plus bunului simț, care îmi interzic să dau de bunăvoie vreo armă unei ființe umane și, mai ales, s-o pun să facă ceva cu ea.
Androidul încă mai arde de nerăbdare să vizioneze telenovele, pe care le folosește pe post de medicament anxiolitic. Încă mai este ambivalent față de ființele umane care îi sunt clienți, pe care încă îi desconsideră și, în același timp, îi iubește.
Însă totul este foarte diluat. Cartea constă într-un șir de lupte, răpiri și ulterioare reparații necesare, care mi s-a părut foarte repetitiv și m-a plictisit cea mai mare parte a timpului.
Mi-a plăcut povestea. Destul de mult chiar. Însă, dacă ar fi să-i fac un rezumat, acesta n-ar ieși mai lung de două-trei paragrafe.
La începutul cărții, Murderbot se află pe o navă, împreună cu echipajul și membrii echipei de cercetare a unei planete. Printre ei se numără și fiica lui Mensah, prietena lui din cărțile precedente. Pentru cei din comunitatea planetară Preservation, el este un android liber, cu drepturi depline, angajat să le asigure securitatea. Pentru restul universului, el este proprietatea comunității Preservation. Sunt atacați de băștinași, iar apoi, după ce scapă, răpiți și transportați printr-o distorsiune spațio-temporală (wormhole) într-un sistem solar necunoscut.
Sunt câteva surprize în carte, iar lumea în care se trezesc, inteligențele artificiale, speciile și metodele utilizate de acestea sunt ingenios construite. Doar că intriga are cel puțin un mister prea puțin elaborat, care, deci, nu se rezolvă decât în mică parte.
Concluzie: Problema cea mai mare a cărții Network Effect este că nu e nuvelă, la fel ca celelalte patru precedente din serie. Umorul, gândurile deseori profunde și hilare ale protagonistului, ideile pe baza cărora autoarea și-a conceput intriga și evoluția personajelor mi s-au părut puține și foarte diluate, iar șirul răpire-luptă-reparații foarte repetitiv. Îl consider, totuși, un roman deasupra mediei, doar pentru unele declarații superbe ale lui Murderbot, de genul De fapt sunt singur în capul meu, iar acolo sunt peste 90% dintre problemele mele.
