H. Rosenfeld

Impasse and Interpretation  

 

Herbert Rosenfeld a fost psihanalist şi a trăit în Londra. A lucrat multă vreme cu pacienţi psihotici sau borderline, experienţă care i-a permis să-şi dezvolte o mulţime de idei inovatoare în tehnica psihanalitică.

   Când un pacient are relaţii de obiect narcisice, atunci el îşi foloseşte obiectul pe post de container, în care îşi proiectează părţile indezirabile ale personalităţii pentru a se simţi omnipotent. În acest caz, pacientul simte că el este de fapt obiectul prin două procese care se petrec de obicei simultan:

¾ introiecţie: obiectul devine parte a selfului, iar graniţa dintre obiect şi self se dizolvă

¾ identificare proiectivă: părţi ale selfului devin părţi ale obiectului.

   Relaţiile de obiect narcisice constituie o defensă împotriva separării. Cu ajutorul lor se evită orice agresivitate sau ambivalenţă provocată de frustrare şi invidia, căci nu poţi simţi nici iubire, nici invidie faţă de cineva care nu e separat de tine, cu care eşti în identificare narcisică totală.

   Impasul terapeutic apare când pacientul începe să simtă dependenţa de terapeut. În acel moment pacientul încetează să se mai auto-idealizeze narcisic şi simte că terapeutul are calităţi pe care şi le doreşte. Atunci pacientul poate simţi invidie şi, pentru a scăpa de ea, el poate reveni la relaţiile narcisice de obiect sau poate dezvolta o reacţie terapeutică negativă.

   Orice pacient, spune autorul, are în el o parte sănătoasă, care acceptă ajutorul din partea terapeutului şi o parte bolnavă, care încearcă să distrugă orice progres analitic pentru a menţine relaţiile de obiect narcisice.

   Dacă în pacient predomină aspectele destructive, atunci există în el o invidie uriaşă şi dorinţa copleşitoare de a distruge terapeutul pentru că este un non-eu bun, iar pacientul nu poate suporta ideea că în afara sa ar putea exista vreo parte bună. Contactul cu nevoia de ajutor este resimţit ca un atac asupra narcisismului omnipotent destructiv şi provoacă o invidie uriaşă.

   Structura psihicului pare o bandă dominată de un lider care are grijă ca toţi membrii săi să colaboreze pentru a menţine un status quo. Orice cooperare cu terapeutul le este interzisă. Pacientul poate recurge şi la atacul asupra gândirii sale.

   Soluţia este interpretarea părţii bune, respectiv a părţii omnipotente pentru a ajuta pacientul să devină conştient că partea lui destructivă îi dă o dependenţă infantilă care îi distruge orice relaţie de obiect.