Exemple

Băiat cu autism de 6 ani, care nu a reacţionat la alte trei forme de terapie şi care refuza sa comunice în orice fel cu cei din jur. La 7 ½ ani s-a dus la şcoală în clasa întâi.

Băiat cu psihoză infantilă, 9 ½ ani, cu tulburări de cogniţie şi percepţie şi o conduită bizară şi intolerabilă. După doi ani de psihoterapie psihanalitică, merge la şcoală, îşi face un prieten bun, reuşeşte să se adapteze parţial la realitate, deşi continuă să aibă o conduită cam bizară. (Joyce McDougall, 1960)

Băiat cu autism primar pasiv, care şi-a început terapia psihanalitică la 13 ½ şi la 31 de ani poate comunica cu străini, s-a înscris la un curs de actorie şi are o viata socială restrânsă. (Anne Alvarez, 1992)

Fată cu sindrom Asperger, inteligentă, care făcea crize inexplicabile de ţipete şi plânsete fără a putea fi consolată, refuza să se joace cu alţi copii şi, în general, nu făcea decât ce voia ea, fără nici o legatură cu subiectul discutat în clasă. Avea coşmaruri noaptea. După doi ani de psihoterapie psihanalitică este total integrată, merge la şcoală, are prieteni, are succese şcolare şi a devenit o fetiţă veselă, care nu mai are coşmaruri. (Tanja Nesic-Vuckovic, 2004)

Băiat de opt ani adoptat, abuzat fizic înainte, rebel şi agresiv în relaţia cu noii lui părinţi. După doi ani de terapie adoptă un cu totul alt mod de a se relaţiona la cei din jur şi este capabil chiar sa-i îngrijească pe alţii (Maria Teresa Gallo, 2001)

Băiat de şase ani, adus de urgenţă la psihoterapeut pentru că îşi ataca rudele sau colegii de câte ori se supăra. Comportamentul lui se agravase din cauza sarcinii mamei, iar parinţilor le era teamă ca nu cumva sa-l atace şi pe bebeluş. Dupa câteva luni de terapie, a renunţat la violenţă, deşi încă îi era greu să se integreze social, aşa încât şi-a continuat terapia. (Maria Rhode, 2001)

Resource List for Child Psychotherapists and Psychoanalysts