Jocul de-a mama şi de-a tata
În camera de joacă, două surori, Alina şi Dana, stau în picioare lângă o mică bucătărie pusă pe masă.
- Dă-mi prosopul ăla să şterg vasele, spune Dana.
Alina îi dă o batistuţă.
- Nu prosopul ăla, cu ăla ne ştergem pe mâini şi se murdăreşte de ulei. Pe celălalt, că e curat şi abia am spălat vasele, zice Dana.
- Mai lasă-mă şi tu în pace să-mi citesc liniştit ziarul, îi replică Alina, despăturind o coală mare de hârtie şi vârându-şi nasul în ea.
- După ce că azi am stat două ore în bucătărie să gătesc pentru tine, măcar atâta ai putea să faci şi tu, spune Dana, punându-şi o mână în şold.
- Mă duc în sufragerie, zice Alina şi deschide o uşă imaginară.
- Nu, nu ! ţipă Dana. Nu-i aşa ! Trebuie să spui „De ce nu poţi să stai şi tu liniştită după ce mâncăm şi te fâţâi prin bucătărie ca titirezul de mă ameţeşti ?” Aşa e ! Aşa e !
Vi se pare o caricatură, nu ? De fapt, deseori copiii identifică inconştient neînţelegerile, conflictele, problemele din relaţia părinţilor lor (nu întâmplător surorile au ales tocmai acest dialog). Unii, tot inconştient, ţin partea cuiva, alţii se simt vinovaţi.
În orice caz, relaţia dintre părinţii noştri, cu tot ce implică ea, rămâne în noi şi se constituie într-o componentă a prototipului viitoarelor noastre relaţii de cuplu.
Alina şi Dana îşi aleg rolurile în jocul lor, poate că uneori şi le schimbă între ele, astfel identificându-se pe rând cu câte un părinte, dar cu siguranţă că au un rol preferat şi pe acela au şanse mari să-l repete mereu când vor deveni adulţi.
Ne găsim partenerul potrivit în cel care ne permite să ne jucăm cât mai mult de-a mama şi de-a tata.
- Am avut o zi îngrozitoare la serviciu, probabil îi va spune într-o seară Alinei soţul ei. A venit şeful la mine şi a început să ţipe…
- Mă duc să fac o baie, îl va întrerupe poate Alina, ieşind din cameră.
…….
- Prosoapele de corp trebuie să stea în sertarul din stânga, prosoapele de faţă trebuie să fie în sertarul din mijloc, cele de mâini în sertarul din dreapta, cele pentru picioare în sertarul de deasupra, iar cele pentru musafiri în cel de dedesubt. Vezi să nu le-ncurci între ele că iese scandal, poate că-i va spune Dana soţului ei. Iar acesta, mai mult ca sigur buimac, probabil că nu va avea altă soluţie ca să evite cearta decât să coasă etichete pe prosoape şi să râcâie semne discrete diferite pe sertare pentru a le deosebi.
Uităm multe dintre problemele pe care le intuiam când eram copii şi socotim că, ceea ce odată era un joc cu roluri interschimbabile, acum e o viaţă „normală” şi serioasă de adult, care nu se poate schimba, cu roluri fixe. Nu mai suntem dispuşi să facem compromisuri, singura noastră dorinţă este să-l schimbăm pe cel de lângă noi, pentru a putea juca la nesfârşit acelaşi joc.
De obicei nu ne iese. Şi atunci singura soluţie e o terapie.
Taguri: Relaţii