Frances Tustin

A lucrat ca psihoterapeut în clinica Tavistock din Londra, tratând cu succes zeci de copii cu autism. Descoperirile ei despre autism constituie concepte fundamentale în abordarea psihanalitică a acestui tip de pacienţi. Detalii despre tratarea tulburărilor autiste la copii şi activitatea centrului psihanalitic se pot obţine pe site-ul Fundatiei Frances Tustin.

 

Exemplu: forme autiste

Tustin defineşte formele autiste ca fiind senzaţii la suprafaţa pielii date de obiecte, sunete, imagini. Copiii cu autism pot simţi sunetele, imaginile sau gustul ca pe atingeri, deci stimuli senzoriali variaţi pot produce diferite senzaţii la nivelul pielii. Felul în care copiii autişti îşi manipulează substanţele corporale ca fecalele sau saliva în interiorul sau pe suprafaţa corpului lor le poate produce formele autiste. Pentru autişti, aceste forme pot fi previzibile şi total controlate de ei (ca substanţele lor corporale) sau imprevizibile, adică apar brusc din lumea reală de care ei vor să fugă (de pildă cele produse de obiecte asimetrice) şi atunci încearcă să-şi impună formele lor peste cele insuportabile, anulîndu-le astfel pur şi simplu existenţa. Rolul formelor autiste este să le faciliteze controlul total asupra lumii înconjurătoare, menţinînd-o într-o stare de neschimbare şi previzibilitate eternă, de a menţine totul mort.

 

 

  Autism and Childhood Psychosis

 

Tipuri de autism:

1. Autism primar anormal (se mai numeşte şi tip „amoebă”)

- obiectele externe nu sunt recunoscute

- copilul nu se simte separat fizic, psihic şi afectiv de mamă. Nu are simţ al identităţii

- folosesc obiecte autiste primare precum degetul sau pumnul (de ex. îşi sug mereu degetul la vârsta de 5 ani)

- ar vrea să stea mereu în contact fizic cu mama

- corpul lor pare moale, aproape lipit de oase

- cu greu fac distincţia între obiecte şi persoane

 

2. Autism secundar încapsulat (se mai numeşte şi tip „carapace”)

- îngrijirile mamei sunt negate din cauza refuzului de a accepta separarea de mamă

- au tendinţa de a se folosi de obiectele externe (obiecte, persoane) de parcă ar fi parte a lor

- hipersenzitivi

- toleranţă foarte mică la frustrare

- au ritualuri foarte rigide şi pot face crize de furie la orice încălcare a lor. Ritualurile folosesc pentru a nega separarea şi a menţine iluzia că nimic nu se schimbă în jurul lor

- au iluzia că sunt acoperiţi de o carapace care ţine în afara lor non-eul ameninţător şi insuportabil

- corpul lor pare rigid şi insensibil la stimuli. Se feresc de contact fizic.

- nu par să facă distincţia între oameni şi lucruri

- de obicei nu vorbesc deloc

- nu privesc oamenii în ochi

- par surzi, orbi sau retarzi

- sunt auto-senzoriali, par să se delecteze cu senzaţii date de corpul propriu

- folosesc obiecte autiste pentru a obţine senzaţii de la ele. Aceste obiecte de obicei sunt tari (din metal, plastic etc.)

 

3. Autism secundar regresiv (se mai numeşte şi tip „confuzional”)

- la începutul vieţii lor au o dezvoltare (aparent) normală

- există o confuzie între cine e mama şi cine e copilul. În general cei doi trăiesc într-o fuziune a gândurilor, dorinţelor, sentimentelor, nici unul dintre ei nu ştie ce îi aparţine şi ce nu

- toleranţă mică la frustrare

- copilul pare extrem de pasiv

- când au simţit separarea, aceşti copii au regresat la un stadiu anterior pentru a se apăra de afectele insuportabile pentru ei

- fac confuzia între bine şi rău, au un sentiment confuz al identităţii

- par că privesc prin oameni

- nu (prea) vorbesc, uneori îşi dezvoltă un limbaj propriu, ininteligibil pentru ceilalţi

- folosesc obiecte autiste pentru a nega nevoia de alţii. Aceste obiecte sunt moi (de ex. jucării din pluş) şi le dau senzaţia că nu au nevoie de scris, vorbit pentru că se cufundă în ele pentru protecţie

- par retarzi şi ineducabili